mă-mpingi spre mine însămi
tenebre să desfac
coșuri de piept
coșmare

În vindecare nu cred
cum nu crezi tu în suflet
în zămislirea Dianei din mare
a Atenei din vis
a ta dintr-un amerindian plictisit de fumul pipei sale
înșfăcăm iubirea-totem
ca s-o purtăm pe brațe
blestemați a nu privi-napoi

Intrăm în noi înșine
ieșim din ființare
și-n Hadesul american
ne-mpiedicăm suduind unica trăire
ce ni se dădu
- chipurile -
de o misticitate ascunsă
de o Euridice răzbunată prin moarte de idei