agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1437 .



Cioburi de gând III
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aton_RA ]

2008-09-23  |     | 



TRÃDARE

Cică,...pădurea se-nțelegea cu un izvor:
'-Văzuși măi frate ce-nseamnă trădător?
I-am dat pe fiul meu Stejarul,să-și facă coadă la topor,
Și-acum mă zbuciumă amarul văzând copiii mei cum mor.

Uite,...mai ieri,aveam vlăstari puzderie
Și păsările-mi pieptănau frunzișul;
Acum,...tot ce-a rămas e sub mizerie...
Și cum mi-a dispărut desișul...

'-Vai,...frate!',...șopti slăbit izvorul.
'La umbra brazilor semeți am răsărit...
Când mă gândesc,...chiar mă apucă dorul,
Și iacă,..uite ce-am slăbit!

Mă târâi pe pietriș încins
Și inima mi-e otrăvită.
De am să sec,...nu fi surprins,
Căci apa mea nu-i răcorită.'

Așa vorbea pădurea cu izvorul,
Cu inimi arse de amar.
În timpul ăsta, călătorul
Trecând,...nici nu avea habar.


AMOR DE VÂNT NEBUN

Trecând încet prin astă toamnă,
O frunză se credea o doamnă;
Se îmbrăcă pe indelete
Ca purpura-n obraz de fete.

Și tot dansa pe creanga-naltă
Ce se zbătea la mine-n poartă.
Însă un cavaler șiret
O-ademenii c-un vis cochet.

Cum că ar duce-o la palat
S-o facă primadonă-n sat,
Iar frunza se-ncrezu în vânt
Și se desprinse făr' de gând,

Dansând pe-un vis amețitor
Ce o-nvârtea cu mult amor;
Însă cât fuse ea de-naltă
Își rupse haina într-o baltă.

Și începu a rușina
Căci pielea i se înnegrea,
Și-apoi murii de-atâta dor
Căci vântul o-nșela cu-n nor.

Si-apoi...se duseră cu toate,
De vântul șmecher înșelate.


TRANSHUMANÞÃ

Dac-aș fi o floare,mică mititică,
Care deși moare-moare fără frică,
M-aș preface-n rouă,m-aș preface-n vânt,
Iar atunci când plouă,aș hrăni pământ.

Aș luci în soare și în calde stele,
Aș cânta-n izvoare și în păsărele,
M-aș prelinge-n iarbă,răsărind în grâu,
Sau aș fi o trestie pe un mal de râu.

Aș fi căprioară,sau lup nemilos,
Ori vre-o altă fiară urlând fioros.
Dar așa...sunt EU -
Pribeag călător -
Ce mă cred când zeu,
Când vis trecător.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!