agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-23 | |
c Autostrada și ulita
O uliță se trezi într-o dimineață Cu o fâșie lată de asfalt în față. Timida și cu modestie ]Cum e orice uliță,se știe! Întreba emoționată, Pe noua ei surata: Cum te numești? Greșești! Veni răspunsul cu un ton enervat Și foarte aferat. Cum vă numiți poate vrei să zici Domnisoara pitita în urzici! Eu dragă, Sunt doamna autostradă! Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine Până nu trimet un compresor peste tine S-ajungi alee asfaltata Pentru vaca ta baltata! Și dacă vrei să rămâi așa, originală, Vorbește cu capră aia cheală Că dacă mai mă umple de căcăreze Trec peste tine cu ale mele freze! Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna Spui supusă saru` mana! Ulita rămase mută Ca și turma oprită Să vadă șuvoiul de roți șuierând Uriașii de oțel claxonând. Până la urmă se resemnara Nu era prima oară Ulita biata, Medită saraca Precum un filozof nebun Ce poate să facă asfaltul din drum!!! Uite c-a trăit să vadă Ce-i aia autostradă! Saru` mâna să-i zică drumul județean Că-i mai dolofan! Ce tot o amenință,puțin îi pasă Pe seara cucoană ,lasa! Când o fi circulație mai puțină O să vină Cireada lui Vasile și turmă de oi Și să vezi pe mațele pișatul șiroi Atunci,la culcare O să-i strig : Saru mana, coană mare! Morală e vitezomana Pune puțin degetul pe rană. Nu-i umiliți pe cei mici, Par ei pitici Dar la urmă Poate au relații la vreo turmă! Cancerul și vedetă O celulă canceroasa Zglobie și voioasă, Ajunse din întâmplare În parcare Lângă un ficat Mai rafinat! Studie locurile Arterele,țesuturile. Un sânge plin cu de toate, Dar de calitate! Băuturi fine ,de marcă, În plămâni mahoarca De trabuc cubanez! Chiar nu-i invidiez Pe frații mei care au ales calea mai scurtă Spre prima burtă. Am așteptat la pretențiile mele Cazare în ceva de cinci stele! Gata ,pot să mă relaxez, La început prin plasmă să dansez! Persoană în cauză De-ar fi făcut măcar o pauză Din chefuri și fumat la greu! I se spunea mereu Că are un program distrugător, Vedeta răspundea cu umor: Trăiesc ca o stea De cinema ! Într-o zi o mică criză Apoi o mai lungă repriză. Celula se distra de minune, Își făurea noua ei lume. De câte ori celula râdea Vedeta plângea,vomită, Merse la control Benevol! Stupoare,nenorocire Apăru prima știre! Celula era în carnaval, Un cancer pe final! Morala într-un fel șochează Fiecare se distrează În felul lui se spune, Dar uite că pe lume Nu știi că o celulă Minusculă, Când râsul îți joacă pe fata Se distrează cu propria-ți viață! Morcovul și sfeclă Un morcov era tare supărat De-a dreptul iritat Pentru că în orice situație grea Era implicat domnia sa Și introdus în condiții confuze Cu tot cu frunze! Ori eu declar solemn Renunț la caroten Mă fac iute ca un ardei Să văd dacă vrei Să mă mai introduci în discuție La chestiuni fără soluție! Sfecla, roșind de-atâta gălăgie Îl mângâie pe chelie: De ce ești gură spartă Ce-ar fi dacă Te-ai hrăni mai bine, Ca mine! Să fi dolofan Și peste un an Aș vrea să văd care erou Te-ar introduce în popou! Așa făcu dar la soroc Morcovul nu mai era gustos de loc Mai mult, a sfârșit De porci să fie servit! Morală a cam sfeclit-o, Ori iepurii au ronțăit-o! Vorbă din popor Luați-o mai ușor! Doar de ai cap de morcovel Ajungi taman ca el! Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca Să nu fie neam de sfeclă! Curvă și cerșetorul O damă își făcea meseria La un colț de stradă Lăsând să se vadă Bunătate de trup De sub minijup. Mai încolo puțin ,lângă o cișmea Un fals orb strigă și cerșea. Trecu o oră ,trecură trei, Orbu strânse ceva lei. Ea nimic,hai ,nu se poate, Asta mă face pe la spate, O fi fermecat locu` De mi-a plecat norocu! Și începu să-l înjure,să-l blesteme Lumea în jur să o cheme, Într-un târziu, O televiziune îi lua interviu. Un regizor descoperi din întâmplare Ce picioare are Și anonimă curveta Ajunse vedetă. Morala este de duzină, Orice curviștină Castiga mai cu spor La publicul telespectator, Dacă dă tare din gură Și din fund cu aceeași măsură. Aurolacu` și dracu` Un aurolac pârlit De atâta eter tâmpit, Se bătaia pe o balustradă Fiind gata să cadă Pe o cale ferată . Când,deodată, Un drăcușor îl trase Și din gheară morții îl scoase. E,pentru așa fapta, Aștept de la tine o răsplată! Aurolacul îl privi lung, Îl analiză profund, Cât mai putea mintea lui intoxicata O analiză să facă. Uite frate! Facem pungă jumătate! Þi-o dau pe toată dacă vrei, Da să mă duci la femei! Hai,ce te uiți că un fraier Inspiri ca pe aer! Dracu de curiozitate Inspiră cu voluptate. Și cine-aprinse un chibrit, Ca pe loc a plesnit! De-atunci nu mai sunt draci Pe lângă aurolaci, Doar uneori, Orbi trecători Care îi lasa să cadă De pe balustradă. Ca nepăsarea e și ea un drac Ce fuge de aurolac! Greblă și un Ferrari O greblă amărâtă Pe-o margine de drum părăsită, Cu coada ruptă Și de vreo doi dinți stirba, Așteptă, Poate careva O calca pe ea! Măcar s-o-njure cineva Dacă nevoie n-ar mai avea Să le lucreze, Să le grebleze Fin și ușor Fiece locșor. Nu termină gândul Că se-ntunecă pământul Și trecu peste ea zapauc Un cauciuc! Și peste o secundă bum Apoi un nor de fum. Mașina acelui domn Se proptise într-un pom! Omu` avu soarta, Scapă doar cu fruntea sparta. Greblă își numără molării Cu care nenorocise un Ferrari! Sunt tare tată! Dacă o mai fac odată Mă duc la K “oan” Să-I arunc pe toți în tavan! Se vede treaba ca o prostie de lux Te propulsează mereu în sus! Totul e să ai dantura Și să muști pe măsură! Þăranul ,cocaină și briliantul Un umil truditor Al întinsului ogor Văzu că din faină Nu mai iese la lumină! Și cum un nepot umblat, Chiar și de Interpol căutat, Îi adusese niște semințe rare Cu mare căutare, Le cultiva și peste un an văzu tot satu` Canepa inalta cât gardu`! Circulă un zvon pe furiș, Ba, asta face hașiș ! O confirmară iritați O trupă de mascați Ce-l băgară pe nea Ion La cotețul de beton, Că era imoral Și pericol social! Noroc cu un avocat Care la scăpat. Și din șef peste cocaină S-a întors la țărâna. Nepotul galantul, Poreclit briliantul, Veni să-i mai șoptească ceva Din experiența sa. Dar puseră dulăii să-l lucreze Și pe la țurloaie să-l maseze! Duș a fost și n-a mai venit Nea Ion cătrănit Se întreabă în sine Ce nu le convine ? Canepa aia era bună la rațe Și pentru porci la mate! Că unii o fumează! Da ce contează! E fumatul oprit? Așa ceva n-a pomenit! De fapt și doamna cocaină E tot o faina. Și sticla șlefuită elegant Pare briliant! Naivitatea are ea un rost Totul e să nu pici de prost! Democrația o -vină? Oile din turma Se gândeau de vreo lună Cum să aibă și ele parte De mult ravnita libertate! Primul trebuia să dispară Sau chiar să moară Măgarul care știe doar Să care la samar. Asta și dacă crapa Vede doar cărarea lui, dragă! Dar primul! E hainul! Responsabilul cu disciplina. El poartă toată vina! Ca să avem democrație, Dulăul să nu mai fie! Li s-a făcut pe plac Și amândoi,pașnic, s-au cărat! Au umblat ele puhoi, Așa ,ca niște oi. Până când lupii aflară frate, Ca oile sunt democrate! Și într-o săptămână, N-a mai rămas din ele nici lana! Căci democrația în cele din urmă, Nu înseamnă spirit de turmă! Orhideea și păpădia Din întâmplare sau nenorocire Așa-i când n-ai noroc în iubire! O orhidee a picat Nu în rahat, Ci între niște flori băgărețe Ale porcului flatulente. Care imediat o luară în primire: Ia spune iubire, E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă? La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă! Dar acum nici nu ai habar Ești chiar pe un bălegar! Căci picase săracă din buchetul nunțial Pe drumul spre căminul cultural. Degeaba strigi,ce ești fă bleagă! Cine să te mai culeagă? Poate vreun ratat Ce bagă mâna în rahat! O zări așa colorată O capră zvăpăiată. O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă, N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă Că fu înghițită Și mistuita. Deci cât ai fi de elevat, Dacă pici în căcat Greu îți mai recunoaște vreunu Parfumu ! Autostrada și ulita O uliță se trezi într-o dimineață Cu o fâșie lată de asfalt în față. Timida și cu modestie ]Cum e orice uliță,se știe! Întreba emoționată, Pe noua ei surata: Cum te numești? Greșești! Veni răspunsul cu un ton enervat Și foarte aferat. Cum vă numiți poate vrei să zici Domnisoara pitita în urzici! Eu dragă, Sunt doamna autostradă! Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine Până nu trimet un compresor peste tine S-ajungi alee asfaltata Pentru vaca ta baltata! Și dacă vrei să rămâi așa, originală, Vorbește cu capră aia cheală Că dacă mai mă umple de căcăreze Trec peste tine cu ale mele freze! Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna Spui supusă saru` mana! Ulita rămase mută Ca și turma oprită Să vadă șuvoiul de roți șuierând Uriașii de oțel claxonând. Până la urmă se resemnara Nu era prima oară Ulita biata, Medită saraca Precum un filozof nebun Ce poate să facă asfaltul din drum!!! Uite c-a trăit să vadă Ce-i aia autostradă! Saru` mâna să-i zică drumul județean Că-i mai dolofan! Ce tot o amenință,puțin îi pasă Pe seara cucoană ,lasa! Când o fi circulație mai puțină O să vină Cireada lui Vasile și turmă de oi Și să vezi pe mațele pișatul șiroi Atunci,la culcare O să-i strig : Saru mana, coană mare! Morală e vitezomana Pune puțin degetul pe rană. Nu-i umiliți pe cei mici, Par ei pitici Dar la urmă Poate au relații la vreo turmă! Cancerul și vedetă O celulă canceroasa Zglobie și voioasă, Ajunse din întâmplare În parcare Lângă un ficat Mai rafinat! Studie locurile Arterele,țesuturile. Un sânge plin cu de toate, Dar de calitate! Băuturi fine ,de marcă, În plămâni mahoarca De trabuc cubanez! Chiar nu-i invidiez Pe frații mei care au ales calea mai scurtă Spre prima burtă. Am așteptat la pretențiile mele Cazare în ceva de cinci stele! Gata ,pot să mă relaxez, La început prin plasmă să dansez! Persoană în cauză De-ar fi făcut măcar o pauză Din chefuri și fumat la greu! I se spunea mereu Că are un program distrugător, Vedeta răspundea cu umor: Trăiesc ca o stea De cinema ! Într-o zi o mică criză Apoi o mai lungă repriză. Celula se distra de minune, Își făurea noua ei lume. De câte ori celula râdea Vedeta plângea,vomită, Merse la control Benevol! Stupoare,nenorocire Apăru prima știre! Celula era în carnaval, Un cancer pe final! Morala într-un fel șochează Fiecare se distrează În felul lui se spune, Dar uite că pe lume Nu știi că o celulă Minusculă, Când râsul îți joacă pe fata Se distrează cu propria-ți viață! Morcovul și sfeclă Un morcov era tare supărat De-a dreptul iritat Pentru că în orice situație grea Era implicat domnia sa Și introdus în condiții confuze Cu tot cu frunze! Ori eu declar solemn Renunț la caroten Mă fac iute ca un ardei Să văd dacă vrei Să mă mai introduci în discuție La chestiuni fără soluție! Sfecla, roșind de-atâta gălăgie Îl mângâie pe chelie: De ce ești gură spartă Ce-ar fi dacă Te-ai hrăni mai bine, Ca mine! Să fi dolofan Și peste un an Aș vrea să văd care erou Te-ar introduce în popou! Așa făcu dar la soroc Morcovul nu mai era gustos de loc Mai mult, a sfârșit De porci să fie servit! Morală a cam sfeclit-o, Ori iepurii au ronțăit-o! Vorbă din popor Luați-o mai ușor! Doar de ai cap de morcovel Ajungi taman ca el! Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca Să nu fie neam de sfeclă! Curvă și cerșetorul O damă își făcea meseria La un colț de stradă Lăsând să se vadă Bunătate de trup De sub minijup. Mai încolo puțin ,lângă o cișmea Un fals orb strigă și cerșea. Trecu o oră ,trecură trei, Orbu strânse ceva lei. Ea nimic,hai ,nu se poate, Asta mă face pe la spate, O fi fermecat locu` De mi-a plecat norocu! Și începu să-l înjure,să-l blesteme Lumea în jur să o cheme, Într-un târziu, O televiziune îi lua interviu. Un regizor descoperi din întâmplare Ce picioare are Și anonimă curveta Ajunse vedetă. Morala este de duzină, Orice curviștină Castiga mai cu spor La publicul telespectator, Dacă dă tare din gură Și din fund cu aceeași măsură. Aurolacu` și dracu` Un aurolac pârlit De atâta eter tâmpit, Se bătaia pe o balustradă Fiind gata să cadă Pe o cale ferată . Când,deodată, Un drăcușor îl trase Și din gheară morții îl scoase. E,pentru așa fapta, Aștept de la tine o răsplată! Aurolacul îl privi lung, Îl analiză profund, Cât mai putea mintea lui intoxicata O analiză să facă. Uite frate! Facem pungă jumătate! Þi-o dau pe toată dacă vrei, Da să mă duci la femei! Hai,ce te uiți că un fraier Inspiri ca pe aer! Dracu de curiozitate Inspiră cu voluptate. Și cine-aprinse un chibrit, Ca pe loc a plesnit! De-atunci nu mai sunt draci Pe lângă aurolaci, Doar uneori, Orbi trecători Care îi lasa să cadă De pe balustradă. Ca nepăsarea e și ea un drac Ce fuge de aurolac! Greblă și un Ferrari O greblă amărâtă Pe-o margine de drum părăsită, Cu coada ruptă Și de vreo doi dinți stirba, Așteptă, Poate careva O calca pe ea! Măcar s-o-njure cineva Dacă nevoie n-ar mai avea Să le lucreze, Să le grebleze Fin și ușor Fiece locșor. Nu termină gândul Că se-ntunecă pământul Și trecu peste ea zapauc Un cauciuc! Și peste o secundă bum Apoi un nor de fum. Mașina acelui domn Se proptise într-un pom! Omu` avu soarta, Scapă doar cu fruntea sparta. Greblă își numără molării Cu care nenorocise un Ferrari! Sunt tare tată! Dacă o mai fac odată Mă duc la K “oan” Să-I arunc pe toți în tavan! Se vede treaba ca o prostie de lux Te propulsează mereu în sus! Totul e să ai dantura Și să muști pe măsură! Þăranul ,cocaină și briliantul Un umil truditor Al întinsului ogor Văzu că din faină Nu mai iese la lumină! Și cum un nepot umblat, Chiar și de Interpol căutat, Îi adusese niște semințe rare Cu mare căutare, Le cultiva și peste un an văzu tot satu` Canepa inalta cât gardu`! Circulă un zvon pe furiș, Ba, asta face hașiș ! O confirmară iritați O trupă de mascați Ce-l băgară pe nea Ion La cotețul de beton, Că era imoral Și pericol social! Noroc cu un avocat Care la scăpat. Și din șef peste cocaină S-a întors la țărâna. Nepotul galantul, Poreclit briliantul, Veni să-i mai șoptească ceva Din experiența sa. Dar puseră dulăii să-l lucreze Și pe la țurloaie să-l maseze! Duș a fost și n-a mai venit Nea Ion cătrănit Se întreabă în sine Ce nu le convine ? Canepa aia era bună la rațe Și pentru porci la mate! Că unii o fumează! Da ce contează! E fumatul oprit? Așa ceva n-a pomenit! De fapt și doamna cocaină E tot o faina. Și sticla șlefuită elegant Pare briliant! Naivitatea are ea un rost Totul e să nu pici de prost! Democrația o -vină? Oile din turma Se gândeau de vreo lună Cum să aibă și ele parte De mult ravnita libertate! Primul trebuia să dispară Sau chiar să moară Măgarul care știe doar Să care la samar. Asta și dacă crapa Vede doar cărarea lui, dragă! Dar primul! E hainul! Responsabilul cu disciplina. El poartă toată vina! Ca să avem democrație, Dulăul să nu mai fie! Li s-a făcut pe plac Și amândoi,pașnic, s-au cărat! Au umblat ele puhoi, Așa ,ca niște oi. Până când lupii aflară frate, Ca oile sunt democrate! Și într-o săptămână, N-a mai rămas din ele nici lana! Căci democrația în cele din urmă, Nu înseamnă spirit de turmă! Orhideea și păpădia Din întâmplare sau nenorocire Așa-i când n-ai noroc în iubire! O orhidee a picat Nu în rahat, Ci între niște flori băgărețe Ale porcului flatulente. Care imediat o luară în primire: Ia spune iubire, E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă? La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă! Dar acum nici nu ai habar Ești chiar pe un bălegar! Căci picase săracă din buchetul nunțial Pe drumul spre căminul cultural. Degeaba strigi,ce ești fă bleagă! Cine să te mai culeagă? Poate vreun ratat Ce bagă mâna în rahat! O zări așa colorată O capră zvăpăiată. O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă, N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă Că fu înghițită Și mistuita. Deci cât ai fi de elevat, Dacă pici în căcat Greu îți mai recunoaște vreunu Parfumu ! Autostrada și ulita O uliță se trezi într-o dimineață Cu o fâșie lată de asfalt în față. Timida și cu modestie ]Cum e orice uliță,se știe! Întreba emoționată, Pe noua ei surata: Cum te numești? Greșești! Veni răspunsul cu un ton enervat Și foarte aferat. Cum vă numiți poate vrei să zici Domnisoara pitita în urzici! Eu dragă, Sunt doamna autostradă! Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine Până nu trimet un compresor peste tine S-ajungi alee asfaltata Pentru vaca ta baltata! Și dacă vrei să rămâi așa, originală, Vorbește cu capră aia cheală Că dacă mai mă umple de căcăreze Trec peste tine cu ale mele freze! Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna Spui supusă saru` mana! Ulita rămase mută Ca și turma oprită Să vadă șuvoiul de roți șuierând Uriașii de oțel claxonând. Până la urmă se resemnara Nu era prima oară Ulita biata, Medită saraca Precum un filozof nebun Ce poate să facă asfaltul din drum!!! Uite c-a trăit să vadă Ce-i aia autostradă! Saru` mâna să-i zică drumul județean Că-i mai dolofan! Ce tot o amenință,puțin îi pasă Pe seara cucoană ,lasa! Când o fi circulație mai puțină O să vină Cireada lui Vasile și turmă de oi Și să vezi pe mațele pișatul șiroi Atunci,la culcare O să-i strig : Saru mana, coană mare! Morală e vitezomana Pune puțin degetul pe rană. Nu-i umiliți pe cei mici, Par ei pitici Dar la urmă Poate au relații la vreo turmă! Cancerul și vedetă O celulă canceroasa Zglobie și voioasă, Ajunse din întâmplare În parcare Lângă un ficat Mai rafinat! Studie locurile Arterele,țesuturile. Un sânge plin cu de toate, Dar de calitate! Băuturi fine ,de marcă, În plămâni mahoarca De trabuc cubanez! Chiar nu-i invidiez Pe frații mei care au ales calea mai scurtă Spre prima burtă. Am așteptat la pretențiile mele Cazare în ceva de cinci stele! Gata ,pot să mă relaxez, La început prin plasmă să dansez! Persoană în cauză De-ar fi făcut măcar o pauză Din chefuri și fumat la greu! I se spunea mereu Că are un program distrugător, Vedeta răspundea cu umor: Trăiesc ca o stea De cinema ! Într-o zi o mică criză Apoi o mai lungă repriză. Celula se distra de minune, Își făurea noua ei lume. De câte ori celula râdea Vedeta plângea,vomită, Merse la control Benevol! Stupoare,nenorocire Apăru prima știre! Celula era în carnaval, Un cancer pe final! Morala într-un fel șochează Fiecare se distrează În felul lui se spune, Dar uite că pe lume Nu știi că o celulă Minusculă, Când râsul îți joacă pe fata Se distrează cu propria-ți viață! Morcovul și sfeclă Un morcov era tare supărat De-a dreptul iritat Pentru că în orice situație grea Era implicat domnia sa Și introdus în condiții confuze Cu tot cu frunze! Ori eu declar solemn Renunț la caroten Mă fac iute ca un ardei Să văd dacă vrei Să mă mai introduci în discuție La chestiuni fără soluție! Sfecla, roșind de-atâta gălăgie Îl mângâie pe chelie: De ce ești gură spartă Ce-ar fi dacă Te-ai hrăni mai bine, Ca mine! Să fi dolofan Și peste un an Aș vrea să văd care erou Te-ar introduce în popou! Așa făcu dar la soroc Morcovul nu mai era gustos de loc Mai mult, a sfârșit De porci să fie servit! Morală a cam sfeclit-o, Ori iepurii au ronțăit-o! Vorbă din popor Luați-o mai ușor! Doar de ai cap de morcovel Ajungi taman ca el! Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca Să nu fie neam de sfeclă! Curvă și cerșetorul O damă își făcea meseria La un colț de stradă Lăsând să se vadă Bunătate de trup De sub minijup. Mai încolo puțin ,lângă o cișmea Un fals orb strigă și cerșea. Trecu o oră ,trecură trei, Orbu strânse ceva lei. Ea nimic,hai ,nu se poate, Asta mă face pe la spate, O fi fermecat locu` De mi-a plecat norocu! Și începu să-l înjure,să-l blesteme Lumea în jur să o cheme, Într-un târziu, O televiziune îi lua interviu. Un regizor descoperi din întâmplare Ce picioare are Și anonimă curveta Ajunse vedetă. Morala este de duzină, Orice curviștină Castiga mai cu spor La publicul telespectator, Dacă dă tare din gură Și din fund cu aceeași măsură. Aurolacu` și dracu` Un aurolac pârlit De atâta eter tâmpit, Se bătaia pe o balustradă Fiind gata să cadă Pe o cale ferată . Când,deodată, Un drăcușor îl trase Și din gheară morții îl scoase. E,pentru așa fapta, Aștept de la tine o răsplată! Aurolacul îl privi lung, Îl analiză profund, Cât mai putea mintea lui intoxicata O analiză să facă. Uite frate! Facem pungă jumătate! Þi-o dau pe toată dacă vrei, Da să mă duci la femei! Hai,ce te uiți că un fraier Inspiri ca pe aer! Dracu de curiozitate Inspiră cu voluptate. Și cine-aprinse un chibrit, Ca pe loc a plesnit! De-atunci nu mai sunt draci Pe lângă aurolaci, Doar uneori, Orbi trecători Care îi lasa să cadă De pe balustradă. Ca nepăsarea e și ea un drac Ce fuge de aurolac! Greblă și un Ferrari O greblă amărâtă Pe-o margine de drum părăsită, Cu coada ruptă Și de vreo doi dinți stirba, Așteptă, Poate careva O calca pe ea! Măcar s-o-njure cineva Dacă nevoie n-ar mai avea Să le lucreze, Să le grebleze Fin și ușor Fiece locșor. Nu termină gândul Că se-ntunecă pământul Și trecu peste ea zapauc Un cauciuc! Și peste o secundă bum Apoi un nor de fum. Mașina acelui domn Se proptise într-un pom! Omu` avu soarta, Scapă doar cu fruntea sparta. Greblă își numără molării Cu care nenorocise un Ferrari! Sunt tare tată! Dacă o mai fac odată Mă duc la K “oan” Să-I arunc pe toți în tavan! Se vede treaba ca o prostie de lux Te propulsează mereu în sus! Totul e să ai dantura Și să muști pe măsură! Þăranul ,cocaină și briliantul Un umil truditor Al întinsului ogor Văzu că din faină Nu mai iese la lumină! Și cum un nepot umblat, Chiar și de Interpol căutat, Îi adusese niște semințe rare Cu mare căutare, Le cultiva și peste un an văzu tot satu` Canepa inalta cât gardu`! Circulă un zvon pe furiș, Ba, asta face hașiș ! O confirmară iritați O trupă de mascați Ce-l băgară pe nea Ion La cotețul de beton, Că era imoral Și pericol social! Noroc cu un avocat Care la scăpat. Și din șef peste cocaină S-a întors la țărâna. Nepotul galantul, Poreclit briliantul, Veni să-i mai șoptească ceva Din experiența sa. Dar puseră dulăii să-l lucreze Și pe la țurloaie să-l maseze! Duș a fost și n-a mai venit Nea Ion cătrănit Se întreabă în sine Ce nu le convine ? Canepa aia era bună la rațe Și pentru porci la mate! Că unii o fumează! Da ce contează! E fumatul oprit? Așa ceva n-a pomenit! De fapt și doamna cocaină E tot o faina. Și sticla șlefuită elegant Pare briliant! Naivitatea are ea un rost Totul e să nu pici de prost! Democrația o -vină? Oile din turma Se gândeau de vreo lună Cum să aibă și ele parte De mult ravnita libertate! Primul trebuia să dispară Sau chiar să moară Măgarul care știe doar Să care la samar. Asta și dacă crapa Vede doar cărarea lui, dragă! Dar primul! E hainul! Responsabilul cu disciplina. El poartă toată vina! Ca să avem democrație, Dulăul să nu mai fie! Li s-a făcut pe plac Și amândoi,pașnic, s-au cărat! Au umblat ele puhoi, Așa ,ca niște oi. Până când lupii aflară frate, Ca oile sunt democrate! Și într-o săptămână, N-a mai rămas din ele nici lana! Căci democrația în cele din urmă, Nu înseamnă spirit de turmă! Orhideea și păpădia Din întâmplare sau nenorocire Așa-i când n-ai noroc în iubire! O orhidee a picat Nu în rahat, Ci între niște flori băgărețe Ale porcului flatulente. Care imediat o luară în primire: Ia spune iubire, E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă? La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă! Dar acum nici nu ai habar Ești chiar pe un bălegar! Căci picase săracă din buchetul nunțial Pe drumul spre căminul cultural. Degeaba strigi,ce ești fă bleagă! Cine să te mai culeagă? Poate vreun ratat Ce bagă mâna în rahat! O zări așa colorată O capră zvăpăiată. O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă, N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă Că fu înghițită Și mistuita. Deci cât ai fi de elevat, Dacă pici în căcat Greu îți mai recunoaște vreunu Parfumu ! c Autostrada și ulita O uliță se trezi într-o dimineață Cu o fâșie lată de asfalt în față. Timida și cu modestie ]Cum e orice uliță,se știe! Întreba emoționată, Pe noua ei surata: Cum te numești? Greșești! Veni răspunsul cu un ton enervat Și foarte aferat. Cum vă numiți poate vrei să zici Domnisoara pitita în urzici! Eu dragă, Sunt doamna autostradă! Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine Până nu trimet un compresor peste tine S-ajungi alee asfaltata Pentru vaca ta baltata! Și dacă vrei să rămâi așa, originală, Vorbește cu capră aia cheală Că dacă mai mă umple de căcăreze Trec peste tine cu ale mele freze! Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna Spui supusă saru` mana! Ulita rămase mută Ca și turma oprită Să vadă șuvoiul de roți șuierând Uriașii de oțel claxonând. Până la urmă se resemnara Nu era prima oară Ulita biata, Medită saraca Precum un filozof nebun Ce poate să facă asfaltul din drum!!! Uite c-a trăit să vadă Ce-i aia autostradă! Saru` mâna să-i zică drumul județean Că-i mai dolofan! Ce tot o amenință,puțin îi pasă Pe seara cucoană ,lasa! Când o fi circulație mai puțină O să vină Cireada lui Vasile și turmă de oi Și să vezi pe mațele pișatul șiroi Atunci,la culcare O să-i strig : Saru mana, coană mare! Morală e vitezomana Pune puțin degetul pe rană. Nu-i umiliți pe cei mici, Par ei pitici Dar la urmă Poate au relații la vreo turmă! Cancerul și vedetă O celulă canceroasa Zglobie și voioasă, Ajunse din întâmplare În parcare Lângă un ficat Mai rafinat! Studie locurile Arterele,țesuturile. Un sânge plin cu de toate, Dar de calitate! Băuturi fine ,de marcă, În plămâni mahoarca De trabuc cubanez! Chiar nu-i invidiez Pe frații mei care au ales calea mai scurtă Spre prima burtă. Am așteptat la pretențiile mele Cazare în ceva de cinci stele! Gata ,pot să mă relaxez, La început prin plasmă să dansez! Persoană în cauză De-ar fi făcut măcar o pauză Din chefuri și fumat la greu! I se spunea mereu Că are un program distrugător, Vedeta răspundea cu umor: Trăiesc ca o stea De cinema ! Într-o zi o mică criză Apoi o mai lungă repriză. Celula se distra de minune, Își făurea noua ei lume. De câte ori celula râdea Vedeta plângea,vomită, Merse la control Benevol! Stupoare,nenorocire Apăru prima știre! Celula era în carnaval, Un cancer pe final! Morala într-un fel șochează Fiecare se distrează În felul lui se spune, Dar uite că pe lume Nu știi că o celulă Minusculă, Când râsul îți joacă pe fata Se distrează cu propria-ți viață! Morcovul și sfeclă Un morcov era tare supărat De-a dreptul iritat Pentru că în orice situație grea Era implicat domnia sa Și introdus în condiții confuze Cu tot cu frunze! Ori eu declar solemn Renunț la caroten Mă fac iute ca un ardei Să văd dacă vrei Să mă mai introduci în discuție La chestiuni fără soluție! Sfecla, roșind de-atâta gălăgie Îl mângâie pe chelie: De ce ești gură spartă Ce-ar fi dacă Te-ai hrăni mai bine, Ca mine! Să fi dolofan Și peste un an Aș vrea să văd care erou Te-ar introduce în popou! Așa făcu dar la soroc Morcovul nu mai era gustos de loc Mai mult, a sfârșit De porci să fie servit! Morală a cam sfeclit-o, Ori iepurii au ronțăit-o! Vorbă din popor Luați-o mai ușor! Doar de ai cap de morcovel Ajungi taman ca el! Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca Să nu fie neam de sfeclă! Curvă și cerșetorul O damă își făcea meseria La un colț de stradă Lăsând să se vadă Bunătate de trup De sub minijup. Mai încolo puțin ,lângă o cișmea Un fals orb strigă și cerșea. Trecu o oră ,trecură trei, Orbu strânse ceva lei. Ea nimic,hai ,nu se poate, Asta mă face pe la spate, O fi fermecat locu` De mi-a plecat norocu! Și începu să-l înjure,să-l blesteme Lumea în jur să o cheme, Într-un târziu, O televiziune îi lua interviu. Un regizor descoperi din întâmplare Ce picioare are Și anonimă curveta Ajunse vedetă. Morala este de duzină, Orice curviștină Castiga mai cu spor La publicul telespectator, Dacă dă tare din gură Și din fund cu aceeași măsură. Aurolacu` și dracu` Un aurolac pârlit De atâta eter tâmpit, Se bătaia pe o balustradă Fiind gata să cadă Pe o cale ferată . Când,deodată, Un drăcușor îl trase Și din gheară morții îl scoase. E,pentru așa fapta, Aștept de la tine o răsplată! Aurolacul îl privi lung, Îl analiză profund, Cât mai putea mintea lui intoxicata O analiză să facă. Uite frate! Facem pungă jumătate! Þi-o dau pe toată dacă vrei, Da să mă duci la femei! Hai,ce te uiți că un fraier Inspiri ca pe aer! Dracu de curiozitate Inspiră cu voluptate. Și cine-aprinse un chibrit, Ca pe loc a plesnit! De-atunci nu mai sunt draci Pe lângă aurolaci, Doar uneori, Orbi trecători Care îi lasa să cadă De pe balustradă. Ca nepăsarea e și ea un drac Ce fuge de aurolac! Greblă și un Ferrari O greblă amărâtă Pe-o margine de drum părăsită, Cu coada ruptă Și de vreo doi dinți stirba, Așteptă, Poate careva O calca pe ea! Măcar s-o-njure cineva Dacă nevoie n-ar mai avea Să le lucreze, Să le grebleze Fin și ușor Fiece locșor. Nu termină gândul Că se-ntunecă pământul Și trecu peste ea zapauc Un cauciuc! Și peste o secundă bum Apoi un nor de fum. Mașina acelui domn Se proptise într-un pom! Omu` avu soarta, Scapă doar cu fruntea sparta. Greblă își numără molării Cu care nenorocise un Ferrari! Sunt tare tată! Dacă o mai fac odată Mă duc la K “oan” Să-I arunc pe toți în tavan! Se vede treaba ca o prostie de lux Te propulsează mereu în sus! Totul e să ai dantura Și să muști pe măsură! Þăranul ,cocaină și briliantul Un umil truditor Al întinsului ogor Văzu că din faină Nu mai iese la lumină! Și cum un nepot umblat, Chiar și de Interpol căutat, Îi adusese niște semințe rare Cu mare căutare, Le cultiva și peste un an văzu tot satu` Canepa inalta cât gardu`! Circulă un zvon pe furiș, Ba, asta face hașiș ! O confirmară iritați O trupă de mascați Ce-l băgară pe nea Ion La cotețul de beton, Că era imoral Și pericol social! Noroc cu un avocat Care la scăpat. Și din șef peste cocaină S-a întors la țărâna. Nepotul galantul, Poreclit briliantul, Veni să-i mai șoptească ceva Din experiența sa. Dar puseră dulăii să-l lucreze Și pe la țurloaie să-l maseze! Duș a fost și n-a mai venit Nea Ion cătrănit Se întreabă în sine Ce nu le convine ? Canepa aia era bună la rațe Și pentru porci la mate! Că unii o fumează! Da ce contează! E fumatul oprit? Așa ceva n-a pomenit! De fapt și doamna cocaină E tot o faina. Și sticla șlefuită elegant Pare briliant! Naivitatea are ea un rost Totul e să nu pici de prost! Democrația o -vină? Oile din turma Se gândeau de vreo lună Cum să aibă și ele parte De mult ravnita libertate! Primul trebuia să dispară Sau chiar să moară Măgarul care știe doar Să care la samar. Asta și dacă crapa Vede doar cărarea lui, dragă! Dar primul! E hainul! Responsabilul cu disciplina. El poartă toată vina! Ca să avem democrație, Dulăul să nu mai fie! Li s-a făcut pe plac Și amândoi,pașnic, s-au cărat! Au umblat ele puhoi, Așa ,ca niște oi. Până când lupii aflară frate, Ca oile sunt democrate! Și într-o săptămână, N-a mai rămas din ele nici lana! Căci democrația în cele din urmă, Nu înseamnă spirit de turmă! Orhideea și păpădia Din întâmplare sau nenorocire Așa-i când n-ai noroc în iubire! O orhidee a picat Nu în rahat, Ci între niște flori băgărețe Ale porcului flatulente. Care imediat o luară în primire: Ia spune iubire, E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă? La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă! Dar acum nici nu ai habar Ești chiar pe un bălegar! Căci picase săracă din buchetul nunțial Pe drumul spre căminul cultural. Degeaba strigi,ce ești fă bleagă! Cine să te mai culeagă? Poate vreun ratat Ce bagă mâna în rahat! O zări așa colorată O capră zvăpăiată. O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă, N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă Că fu înghițită Și mistuita. Deci cât ai fi de elevat, Dacă pici în căcat Greu îți mai recunoaște vreunu Parfumu ! Autostrada și ulita O uliță se trezi într-o dimineață Cu o fâșie lată de asfalt în față. Timida și cu modestie ]Cum e orice uliță,se știe! Întreba emoționată, Pe noua ei surata: Cum te numești? Greșești! Veni răspunsul cu un ton enervat Și foarte aferat. Cum vă numiți poate vrei să zici Domnisoara pitita în urzici! Eu dragă, Sunt doamna autostradă! Te tog să nu mă mai deranjezi,piteste-te mai bine Până nu trimet un compresor peste tine S-ajungi alee asfaltata Pentru vaca ta baltata! Și dacă vrei să rămâi așa, originală, Vorbește cu capră aia cheală Că dacă mai mă umple de căcăreze Trec peste tine cu ale mele freze! Și nu uita ,în fiece dimineata nu mai îmi faci cu mâna Spui supusă saru` mana! Ulita rămase mută Ca și turma oprită Să vadă șuvoiul de roți șuierând Uriașii de oțel claxonând. Până la urmă se resemnara Nu era prima oară Ulita biata, Medită saraca Precum un filozof nebun Ce poate să facă asfaltul din drum!!! Uite c-a trăit să vadă Ce-i aia autostradă! Saru` mâna să-i zică drumul județean Că-i mai dolofan! Ce tot o amenință,puțin îi pasă Pe seara cucoană ,lasa! Când o fi circulație mai puțină O să vină Cireada lui Vasile și turmă de oi Și să vezi pe mațele pișatul șiroi Atunci,la culcare O să-i strig : Saru mana, coană mare! Morală e vitezomana Pune puțin degetul pe rană. Nu-i umiliți pe cei mici, Par ei pitici Dar la urmă Poate au relații la vreo turmă! Cancerul și vedetă O celulă canceroasa Zglobie și voioasă, Ajunse din întâmplare În parcare Lângă un ficat Mai rafinat! Studie locurile Arterele,țesuturile. Un sânge plin cu de toate, Dar de calitate! Băuturi fine ,de marcă, În plămâni mahoarca De trabuc cubanez! Chiar nu-i invidiez Pe frații mei care au ales calea mai scurtă Spre prima burtă. Am așteptat la pretențiile mele Cazare în ceva de cinci stele! Gata ,pot să mă relaxez, La început prin plasmă să dansez! Persoană în cauză De-ar fi făcut măcar o pauză Din chefuri și fumat la greu! I se spunea mereu Că are un program distrugător, Vedeta răspundea cu umor: Trăiesc ca o stea De cinema ! Într-o zi o mică criză Apoi o mai lungă repriză. Celula se distra de minune, Își făurea noua ei lume. De câte ori celula râdea Vedeta plângea,vomită, Merse la control Benevol! Stupoare,nenorocire Apăru prima știre! Celula era în carnaval, Un cancer pe final! Morala într-un fel șochează Fiecare se distrează În felul lui se spune, Dar uite că pe lume Nu știi că o celulă Minusculă, Când râsul îți joacă pe fata Se distrează cu propria-ți viață! Morcovul și sfeclă Un morcov era tare supărat De-a dreptul iritat Pentru că în orice situație grea Era implicat domnia sa Și introdus în condiții confuze Cu tot cu frunze! Ori eu declar solemn Renunț la caroten Mă fac iute ca un ardei Să văd dacă vrei Să mă mai introduci în discuție La chestiuni fără soluție! Sfecla, roșind de-atâta gălăgie Îl mângâie pe chelie: De ce ești gură spartă Ce-ar fi dacă Te-ai hrăni mai bine, Ca mine! Să fi dolofan Și peste un an Aș vrea să văd care erou Te-ar introduce în popou! Așa făcu dar la soroc Morcovul nu mai era gustos de loc Mai mult, a sfârșit De porci să fie servit! Morală a cam sfeclit-o, Ori iepurii au ronțăit-o! Vorbă din popor Luați-o mai ușor! Doar de ai cap de morcovel Ajungi taman ca el! Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca Să nu fie neam de sfeclă! Curvă și cerșetorul O damă își făcea meseria La un colț de stradă Lăsând să se vadă Bunătate de trup De sub minijup. Mai încolo puțin ,lângă o cișmea Un fals orb strigă și cerșea. Trecu o oră ,trecură trei, Orbu strânse ceva lei. Ea nimic,hai ,nu se poate, Asta mă face pe la spate, O fi fermecat locu` De mi-a plecat norocu! Și începu să-l înjure,să-l blesteme Lumea în jur să o cheme, Într-un târziu, O televiziune îi lua interviu. Un regizor descoperi din întâmplare Ce picioare are Și anonimă curveta Ajunse vedetă. Morala este de duzină, Orice curviștină Castiga mai cu spor La publicul telespectator, Dacă dă tare din gură Și din fund cu aceeași măsură. Aurolacu` și dracu` Un aurolac pârlit De atâta eter tâmpit, Se bătaia pe o balustradă Fiind gata să cadă Pe o cale ferată . Când,deodată, Un drăcușor îl trase Și din gheară morții îl scoase. E,pentru așa fapta, Aștept de la tine o răsplată! Aurolacul îl privi lung, Îl analiză profund, Cât mai putea mintea lui intoxicata O analiză să facă. Uite frate! Facem pungă jumătate! Þi-o dau pe toată dacă vrei, Da să mă duci la femei! Hai,ce te uiți că un fraier Inspiri ca pe aer! Dracu de curiozitate Inspiră cu voluptate. Și cine-aprinse un chibrit, Ca pe loc a plesnit! De-atunci nu mai sunt draci Pe lângă aurolaci, Doar uneori, Orbi trecători Care îi lasa să cadă De pe balustradă. Ca nepăsarea e și ea un drac Ce fuge de aurolac! Greblă și un Ferrari O greblă amărâtă Pe-o margine de drum părăsită, Cu coada ruptă Și de vreo doi dinți stirba, Așteptă, Poate careva O calca pe ea! Măcar s-o-njure cineva Dacă nevoie n-ar mai avea Să le lucreze, Să le grebleze Fin și ușor Fiece locșor. Nu termină gândul Că se-ntunecă pământul Și trecu peste ea zapauc Un cauciuc! Și peste o secundă bum Apoi un nor de fum. Mașina acelui domn Se proptise într-un pom! Omu` avu soarta, Scapă doar cu fruntea sparta. Greblă își numără molării Cu care nenorocise un Ferrari! Sunt tare tată! Dacă o mai fac odată Mă duc la K “oan” Să-I arunc pe toți în tavan! Se vede treaba ca o prostie de lux Te propulsează mereu în sus! Totul e să ai dantura Și să muști pe măsură! Þăranul ,cocaină și briliantul Un umil truditor Al întinsului ogor Văzu că din faină Nu mai iese la lumină! Și cum un nepot umblat, Chiar și de Interpol căutat, Îi adusese niște semințe rare Cu mare căutare, Le cultiva și peste un an văzu tot satu` Canepa inalta cât gardu`! Circulă un zvon pe furiș, Ba, asta face hașiș ! O confirmară iritați O trupă de mascați Ce-l băgară pe nea Ion La cotețul de beton, Că era imoral Și pericol social! Noroc cu un avocat Care la scăpat. Și din șef peste cocaină S-a întors la țărâna. Nepotul galantul, Poreclit briliantul, Veni să-i mai șoptească ceva Din experiența sa. Dar puseră dulăii să-l lucreze Și pe la țurloaie să-l maseze! Duș a fost și n-a mai venit Nea Ion cătrănit Se întreabă în sine Ce nu le convine ? Canepa aia era bună la rațe Și pentru porci la mate! Că unii o fumează! Da ce contează! E fumatul oprit? Așa ceva n-a pomenit! De fapt și doamna cocaină E tot o faina. Și sticla șlefuită elegant Pare briliant! Naivitatea are ea un rost Totul e să nu pici de prost! Democrația o -vină? Oile din turma Se gândeau de vreo lună Cum să aibă și ele parte De mult ravnita libertate! Primul trebuia să dispară Sau chiar să moară Măgarul care știe doar Să care la samar. Asta și dacă crapa Vede doar cărarea lui, dragă! Dar primul! E hainul! Responsabilul cu disciplina. El poartă toată vina! Ca să avem democrație, Dulăul să nu mai fie! Li s-a făcut pe plac Și amândoi,pașnic, s-au cărat! Au umblat ele puhoi, Așa ,ca niște oi. Până când lupii aflară frate, Ca oile sunt democrate! Și într-o săptămână, N-a mai rămas din ele nici lana! Căci democrația în cele din urmă, Nu înseamnă spirit de turmă! Orhideea și păpădia Din întâmplare sau nenorocire Așa-i când n-ai noroc în iubire! O orhidee a picat Nu în rahat, Ci între niște flori băgărețe Ale porcului flatulente. Care imediat o luară în primire: Ia spune iubire, E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă? La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă! Dar acum nici nu ai habar Ești chiar pe un bălegar! Căci picase săracă din buchetul nunțial Pe drumul spre căminul cultural. Degeaba strigi,ce ești fă bleagă! Cine să te mai culeagă? Poate vreun ratat Ce bagă mâna în rahat! O zări așa colorată O capră zvăpăiată. O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă, N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă Că fu înghițită Și mistuita. Deci cât ai fi de elevat, Dacă pici în căcat Greu îți mai recunoaște vreunu Parfumu ! Autostrada și ulița O uliță se trezi într-o dimineață Cu o fâșie lată de asfalt în față. Timida și cu modestie ]Cum e orice uliță,se știe! Întreba emoționată, Pe noua ei surata: Cum te numești? Greșești! Veni răspunsul cu un ton enervat Și foarte aferat. Cum vă numiți poate vrei să zici Domnișoară pitita în urzici! Eu dragă, Sunt doamna autostradă! Te rog să nu mă mai deranjezi,pitește-te mai bine Până nu trimit un compresor peste tine S-ajungi alee asfaltata Pentru vaca ta bălțată! Și dacă vrei să rămâi așa, originală, Vorbește cu capră aia cheală Că dacă mai mă umple de căcăreze Trec peste tine cu ale mele freze! Și nu uita ,în fiece dimineața nu mai îmi faci cu mâna Spui supusă saru` mana! Ulița rămase mută Ca și turma oprită Să vadă șuvoiul de roți șuierând Uriașii de oțel claxonând. Până la urmă se resemnară Nu era prima oară Ulița biata, Medită săraca Precum un filozof nebun Ce poate să facă asfaltul din drum!!! Uite c-a trăit să vadă Ce-i aia autostradă! Saru` mâna să-i zică drumul județean Că-i mai dolofan! Ce tot o amenință,puțin îi pasă Pe seara cucoană ,lasă! Când o fi circulație mai puțină O să vină Cireada lui Vasile și turmă de oi Și să vezi pe mațele pișatul șiroi Atunci,la culcare O să-i strig : Saru mana, coană mare! Morală e vitezomana Pune puțin degetul pe rană. Nu-i umiliți pe cei mici, Par ei pitici Dar la urmă Poate au relații la vreo turmă! Cancerul și vedetă O celulă canceroasa Zglobie și voioasă, Ajunse din întâmplare În parcare Lângă un ficat Mai rafinat! Studie locurile Arterele,țesuturile. Un sânge plin cu de toate, Dar de calitate! Băuturi fine ,de marcă, În plămâni mahorca De trabuc cubanez! Chiar nu-i invidiez Pe frații mei care au ales calea mai scurtă Spre prima burtă. Am așteptat la pretențiile mele Cazare în ceva de cinci stele! Gata ,pot să mă relaxez, La început prin plasmă să dansez! Persoană în cauză De-ar fi făcut măcar o pauză Din chefuri și fumat la greu! I se spunea mereu Că are un program distrugător, Vedeta răspundea cu umor: Trăiesc ca o stea De cinema ! Într-o zi o mică criză Apoi o mai lungă repriză. Celula se distra de minune, Își făurea noua ei lume. De câte ori celula râdea Vedeta plângea,vomită, Merse la control Benevol! Stupoare,nenorocire Apăru prima știre! Celula era în carnaval, Un cancer pe final! Morala într-un fel șochează Fiecare se distrează În felul lui se spune, Dar uite că pe lume Nu știi că o celulă Minusculă, Când râsul îți joacă pe fata Se distrează cu propria-ți viață! Morcovul și sfeclă Un morcov era tare supărat De-a dreptul iritat Pentru că în orice situație grea Era implicat domnia sa Și introdus în condiții confuze Cu tot cu frunze! Ori eu declar solemn Renunț la caroten Mă fac iute ca un ardei Să văd dacă vrei Să mă mai introduci în discuție La chestiuni fără soluție! Sfecla, roșind de-atâta gălăgie Îl mângâie pe chelie: De ce ești gură spartă Ce-ar fi dacă Te-ai hrăni mai bine, Ca mine! Să fi dolofan Și peste un an Aș vrea să văd care erou Te-ar introduce în popou! Așa făcu dar la soroc Morcovul nu mai era gustos de loc Mai mult, a sfârșit De porci să fie servit! Morală a cam sfeclit-o, Ori iepurii au ronțăit-o! Vorbă din popor Luați-o mai ușor! Doar de ai cap de morcovel Ajungi taman ca el! Și vezi cine-ți da sfaturi în poteca Să nu fie neam de sfeclă! Curvă și cerșetorul O damă își făcea meseria La un colț de stradă Lăsând să se vadă Bunătate de trup De sub minijup. Mai încolo puțin ,lângă o cișmea Un fals orb strigă și cerșea. Trecu o oră ,trecură trei, Orbul strânse ceva lei. Ea nimic,hai ,nu se poate, Ãsta mă face pe la spate, O fi fermecat locul` De mi-a plecat norocul! Și începu să-l înjure,să-l blesteme Lumea în jur să o cheme, Într-un târziu, O televiziune îi lua interviu. Un regizor descoperi din întâmplare Ce picioare are Și anonimă curveta Ajunse vedetă. Morala este de duzină, Orice curviștină Câștigă mai cu spor La publicul telespectator, Dacă dă tare din gură Și din fund cu aceeași măsură. Aurolacu` și dracu` Un aurolac pârlit De atâta eter tâmpit, Se bătaia pe o balustradă Fiind gata să cadă Pe o cale ferată . Când,deodată, Un drăcușor îl trase Și din gheară morții îl scoase. E,pentru așa fapta, Aștept de la tine o răsplată! Aurolacul îl privi lung, Îl analiză profund, Cât mai putea mintea lui intoxicata O analiză să facă. Uite frate! Facem punga jumătate! Þi-o dau pe toată dacă vrei, Da să mă duci la femei! Hai,ce te uiți ca un fraier Inspiri ca pe aer! Dracul de curiozitate Inspiră cu voluptate. Și cine-aprinse un chibrit, Ca pe loc a plesnit! De-atunci nu mai sunt draci Pe lângă aurolaci, Doar uneori, Orbi trecători Care îi lasă să cadă De pe balustradă. Ca nepăsarea e și ea un drac Ce fuge de aurolac! Grebla și un Ferrari O greblă amărâtă Pe-o margine de drum părăsită, Cu coada ruptă Și de vreo doi dinți știrbă, Așteptă, Poate careva O calcă pe ea! Măcar s-o-n jure cineva Dacă nevoie n-ar mai avea Să le lucreze, Să le grebleze Fin și ușor Fiece locșor. Nu termină gândul Că se-ntunecă pământul Și trecu peste ea zăpăuc Un cauciuc! Și peste o secundă bum Apoi un nor de fum. Mașina acelui domn Se proptise într-un pom! Omu` avu soarta, Scapă doar cu fruntea sparta. Greblă își numără molării Cu care nenorocise un Ferrari! Sunt tare tată! Dacă o mai fac odată Mă duc la K “oan” Să-i arunc pe toți în tavan! Se vede treaba ca o prostie de lux Te propulsează mereu în sus! Totul e să ai dantura Și să muști pe măsură! Þăranul ,cocaină și briliantul Un umil truditor Al întinsului ogor Văzu că din faină Nu mai iese la lumină! Și cum un nepot umblat, Chiar și de Interpol căutat, Îi adusese niște semințe rare Cu mare căutare, Le cultiva și peste un an văzu tot satu` Cânepa inalta cât gardu`! Circulă un zvon pe furiș, Ba, ăsta face hașiș ! O confirmară iritați O trupă de mascați Ce-l băgară pe nea Ion La cotețul de beton, Că era imoral Și pericol social! Noroc cu un avocat Care la scăpat. Și din șef peste cocaină S-a întors la țărâna. Nepotul galantul, Poreclit briliantul, Veni să-i mai șoptească ceva Din experiența sa. Dar puseră dulăii să-l lucreze Și pe la țurloaie să-l maseze! Duș a fost și n-a mai venit Nea Ion cătrănit Se întreabă în sine Ce nu le convine ? Cânepa aia era bună la rațe Și pentru porci la mate! Că unii o fumează! Da ce contează! E fumatul oprit? Așa ceva n-a pomenit! De fapt și doamna cocaină E tot o faina. Și sticla șlefuită elegant Pare briliant! Naivitatea are ea un rost Totul e să nu pici de prost! Democrația o -vină? Oile din turma Se gândeau de vreo lună Cum să aibă și ele parte De mult râvnita libertate! Primul trebuia să dispară Sau chiar să moară Măgarul care știe doar Să care la samar. Ãsta și dacă crapă Vede doar cărarea lui, dragă! Dar primul! E hainul! Responsabilul cu disciplina. El poartă toată vina! Ca să avem democrație, Dulăul să nu mai fie! Li s-a făcut pe plac Și amândoi,pașnic, s-au cărat! Au umblat ele puhoi, Așa ,ca niște oi. Până când lupii aflară frate, Ca oile sunt democrate! Și într-o săptămână, N-a mai rămas din ele nici lâna! Căci democrația în cele din urmă, Nu înseamnă spirit de turmă! Orhideea și păpădia Din întâmplare sau nenorocire Așa-i când n-ai noroc în iubire! O orhidee a picat Nu în rahat, Ci între niște flori băgărețe Ale porcului flatulente. Care imediat o luară în primire: Ia spune iubire, E bine să fii cea mai adorată,cea mai scumpă? La tine nici un boț de vacă nu poate să ajungă! Dar acum nici nu ai habar Ești chiar pe un bălegar! Căci picase săracă din buchetul nunțial Pe drumul spre căminul cultural. Degeaba strigi,ce ești fă bleagă! Cine să te mai culeagă? Poate vreun ratat Ce bagă mâna în rahat! O zări așa colorată O capră zvăpăiată. O luă și o zbughi spre alaiul de nuntă, N-apuca lângă colegele de buchet să ajungă Că fu înghițită Și mistuită. Deci cât ai fi de elevat, Dacă pici în căcat Greu îți mai recunoaște vreunu Parfumu ! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate