agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-27 | |
multă vreme nu am știut ce este
cu acea fărâmă roșie din odgoane regina însăși dăduse poruncă să se împletească în ele un fir aprins de mătase îi era teamă că vor fi furate și a picurat în ele o mușcată din fereastră îl purta cu ea să recunoască drumul la ieșirea din turn umbra annei bolegn o urmărea pretutindeni de parcă o șuviță de sânge din urechea-i dreaptă ar fi intrat în pământ prin tunelul liliputan al unul greiere și ar fi ieșit strângând de gât un clopot mănușile ei negre aruncau limba clopotului la câini în timp ce străjerii își jucau zalelele de bronz la zaruri ardeau mocnit porțile în spatele cărora gândul ei se despletea încet de dorință își cufunda sânii în flori așteptându-l pe acel cavaler renegat ar fi dat toate frânghiile și navele umplute cu aur sau mirodenii din îndepărtatele indii ar fi mers cu el de mână ca o victorie îmbrățișând-o pe ioana d'arc treptele se înecau în mare pe țărm arlequinii își desfăceau aripile de albatros aveau două inimi în loc de ochi dar una le era bandajată parcă erau pirații din preajma unui arhipeleag pârjolit de înserarea nespus de albastră și dedesubt era o boltă sub care se simțeau liberi din turn în fiecare noapte se prelingeau flăcări ca niște zulufi de copil el îi punea coiful pe cap povestindu-i obosit de războaie ea-i umplea palmele cu pâine și vin apoi se spăla în ochii lui dezgolindu-și gâtul de gulerul dantelat noaptea părea o păpușă îmbrăcată cu ața roșie a tuturor corăbiilor iar respirația lui cobora încet ca un menuet vrei păpușa asta? a intrebat-o și alcovul a pocnit din încheieturi zămislind o poiană cu iarba crudă flauți și harpe curgeau din cartea de istorie stelele moșeau luna ajutând-o să nască și sub unul din hogeagurile pâlpâinde din sat pe o laviță stăteau doua umbre o mână violet răstigni marioneta cu capul în jos ca o prepeliță ucisă dându-si masca la o parte actorii nu mai ieșiră la aplauze lăsară mașiniștii pompierii și smurdul la rampă teatrul a murit cortina să trăiască! coborați luminile în bernă! funiile palierului sunt doar un bumerang sau un pendul al lui foucault în care se bălăngăne capul regizorului apoi actorii își scoaseră parâmele și prinseră publicul în cârlige ca pe vite cei ce fugeau erau străpunși de un cuțit măcel în teatru în culise în viață! fantoșa începu să rânjească pășind peste capetele rase ale ochilor negri de aceea roșul începe să se împuțineze în sângele nostru pentru ca odată regina l-a împrăștiat a vândut firul de mătase mesinelor l-a tocmit argat în budoarul celor fără de suflet și filamentul arzând s-a târât ca șarpele îmbrățișându-și toiagul ce părea o spadă albă înfiptă prea tare în rana primului cuvânt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate