Trecut de mult în altă eră,
un vagabond, o paiață, un om de nimic,
face bilanțul la zilele însorite,
iar rezultatul este lipsit de importanță.
Este în țara lui doar un gunoi,
trecut pe o linie moartă, un pitic.

Nimeni nu o să mai vină
să le ofere măcar un banal de ceai.
Lipsește forța cotropitoare
ca să le spună fără un regret
că au bilet dar nu în rai,
să nu se aștepte decât la amăgiri
și la zile cenușii fără de soare.


O altă dovadă că viața i-a trădat,
este piciorul beteag de neputință.
Facem invenții dar nu avem soluții
pentru sărmanii care plâng în prag,
nu le oferim măcar un zâmbet,
se înnegresc în ramă imaginile celui drag.