În toamna rece și lungă
un suflet strigă-ntristat
prin noaptea târzie,
din locul de tine uitat.

ÃŽn ruga-i fierbinte
de jale și dor
își găsește cuvinte
prin al iubirii izvor.

Trimite-i iubite
în zbor de condor,
un suflu de dor
să-i fie iubirii fior.

Trimite-i și ploaie,
să curgă șiroaie
prin stropi de iubire,
în trupu-i să se deșire.

Iar inima-ți caldă,
în trupu-i, tu adă
și-n sărut diafan
toarnă-i iubire
să-i fie amintire
pe timpul de tine orfan.