Sunt flămând,

și codrul de pâine din mâna mea,

Nu-mi contenește incă foamea de tine.

Aceeași mână ce odinioara iți aducea

speranța, liniștea și implinirea,

a rămas goala acum.

Flămand incă mușc cu poftă din ce mi-a mai ramas,

și din țărână adun firmiturile rămase,

din codrul de pâine ce era un intreg,

un intreg doar al meu.

Mușc, dar codrul s-a spart in mii de firmituri.

Codrul de pâine intreg cu bună știinta l-am impărțit,

cu cei flămanzi de tine,

crezând ca poate astfel …

Dupa ceva vreme sau câteva firmituri,

vor pleca inapoi, pe drumul ce veniră.

Dar au continuat sa apară

Flămânzi Ai Lumii, Vânâtori De Inimi,
Colecționari De Trofee.

Flămânzi ce nu și-au gasit singuri codru lor

și au râvnit cu pofta nebună, fără scrupule,

precum barbari din vremi indepărtate,

ce distrugeau case cu tot cu temelii,

ce pârjoleau florile speranței, suflete nevinovate,

si inimi supuse la mii de incercări.

Codrul meu, eu am ramas alături,

Culegându-te din praf si țărană,

Din amintiri si tăceri de cuvânt.



Si iată codrul meu intreg,

Astăzi ma uit cu ochii minții prin vremuri inapoi,

Și incă te văd proaspat și pufos,

rumen si aburind ca abia scos din cuptorul incins,

cu flăcari din inimile noastre.

Ma simt precum martorul unui ospăț

Ce deopotrivă am fost

sărbatorit și invitat.


Te-am iubit ieri ,astăzi, mâine
și mâine si mâine și ...