Se lasă noaptea în tăcerea verii
Și soarele, ucis de întuneric,
Adoarme iar întins pe apa mării..

Din depărtări, tăcerea se dezleagă
Și cerul roșu, aprins ca un tăciune,
Se stinge-ncet când plopii cu-a lor creangă
Spre el aleargă ca o rugăciune.

Deasupra mării pescărușii zboară
Dar obosiți s-așază pe-un catarg,
Și-adorm ușor cu aripile frânte
Privind corăbii ce se pierd în larg.