agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-10 | |
nimic din această toamnă nu va fi al meu
doar acest codru de sticle al vieții mele doar salariul mirării mele. nu, noi vrem să fim trebuincioși lumii – spuneam. ceilalți se schimbau vizibil, pe zi ce trecea, în groapă a sufletelor și greșiților noștri. mereu voi pierde o femeie – le spuneam ce ușor ne naștem din ea. ce opere geniale ale renunțării facem din ea. nu simțim nevoia nașterii sau a soțiilor – îi contraziceam. suntem la capătul lumii – suntem, fiecare, câte-un fum ici-colo. târziu auzim vocea aceea-nsângerată cotropind masa noastră cea bogată la care sughițăm mirosim și vorbim. atâta viață, zicem și în fiecare celulă a trupurilor cineva ne aude. au reușit să ajungă și orbii la acest ospăț princiar – ultimii dintre cei invitați. vor strigăt – se aude bătaia inimii mele vor vin – se-aud acei bulgări cum cad pe sicrie. nu m-au lăsat să continui. apoi s-a terminat festinul, copiii au fost duși la culcare. cu parole îmbelșugate s-a trecut de bariere. ne-am amestecat nu mai scrâșnesc în urma noastră consecințele la subsuorile mele – negurile lui Doamne-ajută. apoi s-a pornit jandarmeria secundelor lacome după noi. am întors și celălalt obraz – oglinda retrovizoare și trecută-n rezervă. secundele ne-au hăcuit până la urmă. parțial, am reușit să scăpăm, așa am aflat că lumea e o venă care oricând ne poate spune dezinteresată “rămas bun”.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate