În poarta dinspre miazănoapte a intrat sublim
Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind
Irisul meu de granit. Rază întinsă.
Toamnă. Pană. Nedefinit.

Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară
În care cerul era cicatrizat de comete.
Þi-am oferit ultimul drum.
Care trecea prin apogeu.

Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine.
Rotunjea turn de piatră peste umeri.
Albastru de munți și roșu de fier
Atunci ai acceptat să porți.