agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-15 | |
într-un moment de grație, cerșetorul de care am grijă mi-a pus în vedere
că i s-a acrit de mila mea, că a obosit să mă aștepte în fiecare zi la colț, să apar ca o pomană umblătoare să mă joc de-a Dumnezeu la micul lui dejun ai tu idee cât mi-e de foame, când te scoli târziu? ce atâta gălăgie, n-am semnat nici un contract… abia când n-am să mai fiu o să vezi cât de mult îți poate lipsi generozitatea, comodă, servită la colțul străzii, caldă – încă aburind cu respirația mea dormită pe trotuar cine te mai întâmpină pe tine cu atâta foame?! nici măcar un câine n-ai, nici măcar o pisică pensionară, de apartament… eu sunt păstrătorul ochilor tăi. datorită mie poți să navighezi imun prin oceanul de strigăte… eu sunt scuza ta pentru „nu pot, n-am timp, tocmai le-am terminat” – sunt cerșetorul tău personal! cine o să-ți mai recunoască fericirea, cerându-ți dublu când zâmbești, și cine își va mai râde de gravele tale probleme tușind horcănit deliberat autenticul sânge în palme?... sunt cel ce spune „săru’ mâna” când dai și „nu-i nimic” dacă n-ai sunt cea mai importantă dintre prezumțiile tale de non vinovăție ar trebui să-mi faci un cont de supraviețuire la alimentara din colț. 200 grame parizer și pâine zilnic plătite pe o lună în avans. muștar îmi iau singur, gunoiul de la Pizza Hut e mereu proaspăt. nu fii zgârcit, te-ai gândit vreodată cât parizer poți să iei cu o seară fără Bamboo? cel puțin zece ki lo gra me Dumnezeule, câte burți pline! dacă aș avea atât parizer l-aș păstra la bancă!... nu râd de tine… cum să râd, o să mori! al șaselea simț adânc în stomac îmi spune că o să mori curând, și eu o dată cu tine. toți știu că tu ai grijă de mine, ai cerșetorul tău personal până bagă cineva de seamă cât îmi sticlesc ochii de foame o să crăp fii generos până la capăt, dă-mi timp să-mi găsesc alt public
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate