să zicem că ai fi aceeași
fată ciudată
întâlnită pe un pod la apus
genul tipic
pistruiat și roșu

probabil nu voi ști nicicând
care sunt
căile tale
nici cum joci cărți
adevăr, provocare și nici
cum faci uneori pe turista
încălțată cu un tenis și-un șlap.

parcă aș sta aici de un secol
în scaunul ăsta fără rotile
urmărind din priviri trecătorii
știind că nu voi ajunge
să le împart niciodată
căile viețile.

și a trecut doar un ceas
de la finiș.

dacă ai fi
fata aceea ciudată
camera asta s-ar deplasa
de una singură
să te întâmpine

cu mine cu tot

___
copyright Adela Setti