agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-02 | |
E vineri e dimineață afară e ceață eu îmi spăl dinții
fac gargară cu miniștrii și prinții cu îndrăgostiții zburători ai Marthei Bibescu să nu uit că sunt european. Aș scrie ceva mare cât Europa cunoscătoare ce mugește-n neputință văzându-și tăurașii cum se iau în coarne își sparg burțile cu țurțuri cu sloiuri telecomandate cum picadori în roșu-albastru îi ațâță nu le pasă că în rumeguș cade sânge din sângele ei. Pe Martha au primit-o Roosevelt Goering Churchill Bernard Show Mussolini dracul și lacul – în nici un caz Anna de Noailles – la Mogoșoaia la palat n-am mai apucat s-ajung la ceai ca invitat. Proprietățile mele se întind la Petroșani puțin la București puțin la Tulcea Iași până-n Gura-Humorului și Cluj. E vineri e dimineață afară e ceață eu sunt un om avut. M-au avut întâi părinții la Potlogi m-au avut bunicii la Petroșani m-a avut fratele la Tulcea iubita la Iași iar fiul la Cluj. Literatura m-a avut dintotdeauna sunt semnul ei ticălos parșiv de carte — unul care fură pune deoparte să devină și el carte. Dacă Marthei nu-i place Dostoievski că-i rus nici mie că ea se dă franțuzoaică. Măcar eu mă dau poet — nu știu de care — ai mei se trag din Oltenia din Muntenia din Moldova poate din Ardeal poate din alte părți dar caz nu fac. E vineri e dimineață afară e ceață eu dialoghez cu Martha franțuzoaica despre starea vremii de cine i-a pus foc reședinței din Posada eu cel puțin l-am dibuit pe micuțul piroman de șase ani ce mi-a aprins prosoapele puse în balcon pe sârmă — mai sus cu un etaj el voia să vadă cum de zboară fulgerul așa singur a încercat și el cu chibrituri aprinse aruncate într-acolo. E vineri e dimineață afară e ceață eu stau acasă cu Martha de vorbă la masă și mă întreabă de arborele familiei mele dacă-i albastru. Cum să fie altfel arborele meu decât ramificat pe boltă-n Voroneț din rădăcini adăpate-n Gilort în Argeș în Siret în Someș? Pe Martha o frământă dacă există ruși de Nisa pe mine dacă medicii roși-albaștri vor avea pricepere s-o vindece pe săraca Europa care se dă de ceasul morții așa de tare o doare sub coasta ei de sud-est. Că și-ai mei își frâng mâinile văzând-o prăvălită lângă gard cum suflă greu cum pe uluci se așează un vultur cu două capete un papagal verde cu ciocu-n semilună un stol de canari galbeni — sanitari de nădejde ce vor șterge sângele după operație vor lăsa albe strălucitoare oasele bătrânei Europe. Iar noi tăurașii ei adoptați mereu în ultima clipă vom fi chemați desigur la parastas unde se împart atâtea. E vineri e dimineață afară e ceață eu stau de vorbă cu Martha mă sfătuiesc cu ea la ce pension să îmi dau poemele — la unul franțuzesc la unul nemțesc la unul englezesc și dacă-i prea scump acolo atunci la unul rusesc că-i mai aproape de noi și se vorbește în dialectul limbii ruse pe care-l știm cu toții. E vineri e dimineață afară e ceață eu cu drag mă gândesc la aurolacii la parlamentarii și viitorii noștri dictatori luminați. 26 martie 1999
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate