agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-05 | |
Tot ce va spun
Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stînci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvîntul ca să înțelegeți tot ce vă spun, și, mai ales, ce nu vă spun. Oare, cine sînt? Sînt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sînt amurgul înnourat de-aceele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar, oare, ce ferecă cu mii de lacăte porțile dinspre tine? Îmi vei spune vreodată? Spune-mi, de unde încep și de unde vin gîndurile? – aceste amintiri dintr-un trecut-netrecut. Și unde s-a pierdut tărîmul pe care, pînă și noaptea, florile sînt luminoase? Și, spune-mi, unde este cumpăna de sus a izvoarelor? locul în care pînă și sufletele uscate pot înflori măcar o dată? Rememorare Se-așterne ceasul înserării, iar rememorarea pătrunde tiptil în mine, și în timp; aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul clipa –, clipa cînd trebuie să dau socoteală: cînd, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: Jocul chibzuinței! Copii blestemați Florile – acești copii ai soarelui, blestemați să nu-și vadă părintele nicicînd, dar care viețuiesc alături de mușchiul mustind de apă, fără putință de-mpotrivire –, sînt darul divin din care curge firul de apă care naște oceanul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate