agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-11 | |
Poem târziu
" Iubita mea fostă - Actuală minciună, Aș vrea să am Un mesaj pentru tine Dar nu am; Aș vrea să te urăsc Și să te uit, Realizând C-ai fost atunci Tot atât pe cât ești acum; Aș vrea să Nu te fi cunoscut și Aș vrea să Nu mă fi născut - Mort. Sunt și poate-am fost, Și-n capul meu dansează Imagini de-ale tale, Și-mi vine Să ți le dau înapoi Împreună cu vreo două Râuri de lacrimi Mai sărate ca Marea Moartă - Din mine, pentru tine Gânduri și negânduri, Negații și gații Și-un pic de tăcere (absolută). * Privirea ta De (mamă) Fiară Arde, inundă, îngheață, dar Ce mai contează... Ceasuri multe, ciudate Au bătut deja, de multă vreme Închideri, sfârșituri, Miezuri de noapte, de zi, de vieți și Peste toate, Tu Þi-ai lăsat o clipă O umbră de privire - Așa am rămas eu Lipsit de pretenții. * Am văzut În zile de demult Cum te ucideai încetul cu încetul În timp ce Cuvintele mele, neputincioase Îmi atârnau mute, afară pe jumătate Din gură... Da, tăcerea spune multe Despre tăcere, însă. * Depărtarea La care ne-a supus Distanța A făcut ca Timpul, în totalitatea lui Să devină A cincea roată La această căruță Oricum defectă. * Amintirile mele Se disipează încet-încet, Luând forme și gusturi Nebănuite Până mai ieri. Iar această înșiruire De nimicuri, Ce formează în general O viață, A ajuns Să mă obosească Total. Da, fantomele Au existat dintotdeauna. Ai fost himera preferată Și minciuna mea personală Din prima clipă. Iluzio! Căci singura persoană demnă De urât Din această ecuație Nu pot fi decât eu, din păcate. * Deci, mă gândesc la tine. Deci, mă gândesc la mine, La visul meu, La minciuna mea, La iluzia mea, La ura mea, La mulți ani. * Sfârșitul ne-nceputului S-a consumat demult, Într-un nor de vise, Lacrimi, tăceri, acuze, rugi - Și tot ce-a rămas E tăcerea Timpului scurgându-se Leneș, în matca lui Nepăsătoare. * Primește ofranda mea, acum, O, tu, Zeiță Moartă, Îndurerată-îngropată, A timpului meu sufocat Ca stăpână ce-i ești și-mi ești Mai dragă decât ura-mi Pentru mine. "
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate