cuget la ceia ce sunt

și mă întreb fără a clipi

care e rostul meu în lume?

simt că trăiesc un moment,

asemeni unui licăr de stea,

ce răsare,lucește și apoi dispare.

că sunt prezentă sau nu,

e un lucru la fel de banal

ca flacăra ce arde mocnind .

Sufletul meu sper să existe și după...

o flacără vie simt că-l ține-n mișcare

în el încape întreaga iubire,

iertarea își face casă acolo.

mi-e dor de o lume mai bună.

și aș vrea ca toți să-nțeleagă

că fiecare om în călătoria prin viață

e călăuzit de o stea ,ce-o vede fiecare,

în zorii zilei, dimineața.