Sufăr, am fost prins și pedepsit,
De cel ce-a fost și este mai hoț,
Căci plumbuit, acuma-s neochit,
De vasele ce-n larguri se preumblă fără soț.

La puricat de-s luat m-absolv pe dat,
De ce să nu mai pic a mea alonjă,
Să fiu dușmanul ce stă neapărat,
Privind jocul nepătat din neagra lojă.

Sufletul fuge și se-ntărește alungat,
Este mai bun și ascultă povestea tăcut,
Purcede ca valul puternic ce l-a luat,
Să fie domnit, de tăcere satisfăfut.

Aer și carne, atâta-i doar în pieptul de om,
Toate-s ascunse de masca mincinoasă bonom.