agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-07 | | Înscris în bibliotecă de Darie Ducan Au crescut dobânzile, S-au umplut spitalele, S-au scumpit mormintele S-au păgânit și tainele, prea-sfintele, S-au degradat în forumuri cuvintele, În cimitire, s-au scumpit mormintele. Pisica ar mânca și ea, dar n-are ce, În epoca de fier-beton, deoarece Dulăii toți s-au angajat la șoarece. Cât de străin ne-a devenit aproapele, Măcar odată, crută-ți neamul, Abele, Prăpădurile dintre voi, îngroapă-le. Cocoru-i zice omului de gheață: iată-mă, De ce nu mă iubești ca pe un șoim, mă, tată, mă? Să știi că felul tău de-a fi mă vatămă. Abia de-și oblojește via rănile, Că vin bețivii pe tarla cu cănile: „Tu, picăturile de sânge, dă-ni-le”. Rugina toamnei o purtăm pe creștete, Bacovia, fă-ți timp și recitește-te, În evanghelia de frunze veștede. Tăicuță Noe, e potop, îmbarcă-ne, Că suntem mulți și, uite, vântul parcă ne Împinge-n propriile noastre cearcăne. De la străini ne procurăm merindele, Ni s-au uzat și oasele, ca și veșmintele, Pământ bolnav, viețile cuprinde-le! Suntem nemuritori. Ni s-au scumpit mormintele. Adrian Păunescu 26 martie 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate