până ieri credeam că pamântul e mare

că nimeni și nimic nu-l cuprind

dar când să mă întind liniștită

am văzut că marginile lui

nu puteau cuprinde imensitatea ființei

m-am mirat că nu era ceia ce știam

m-am întors pe o parte

dar umărul meu rămânea suspendat

și simțeam fiorii de vânt

ce se plimbau între cer și pământ.