Nu-s mag sau păstor, nici măcar o rază
din steaua ce-aduse în inimi lumină;
nici un plăpând mielușel ce visează
petale de crin într-un staul de tină

Nu îngeri cântară la nașterea mea
ci cuie, topoare, ciocane-nroșite –

Visasem odată, sub fulgii de nea
că-n mine purta-voi comori strălucite

Dar timpul trecea...părea că-n zadar
mai speră un braț de găteje-njghebate –
Netrebnic zvârlită în grajd de-un tâmplar,
plângeam fără grai lângă vite mirate.

Dar, într-o seară de har, o comoară:
nu flori de argint, smaralde , rubine
ci Pruncul divin dintru cer se coboară:
Sunt ieslea-ți, Isuse, Te naște în mine!