La pagina 5,Ioana-i pozată
Stând goală pușcă c-un tainic surâs
Trei ore stiliștii lucrat-au la freza coafată
Și gura-i rujată,nu zice nici pâs.

Când părul blond îi cade-n spinare
Ioana pare a fi din soare senină
De-i spui,poate-ți stă la picioare
Cu țâța cea moale și plină.

În ochii-i vulgari,mărturia
A zonei unde-i născută
A mediului unde-i crescută
A-ncremenit acolo prostia.

Departe de casă,atrasă de-oraș
Departe de dorul tătucii
Pe trupul cel alb ca de caș
În șolduri stau coaste și bucii.