agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-03 | |
Îl vedeam rar umblând rătăcit pe străzi
Își ținea capul plecat,ascuns în gulerul înalt al paltonului, Părul îi acoperea urechile iar umerii îi erau aduși în față, Rareori sălta capul să salute câte un cunoscut cu o clipire din ochi asemenea unui gest de slavă O bătrână îi era singură alinare, Ea știa tot, ea știa cine e, Ea îi ștersese lacrimile,ea îi pansase rănile, Ea îi dăduse viață și i-ar fi dat lui ce mai avea din ea. "Cândva a fost om" își începe bătrâna povestea celor ce se interesează de destinul băiatului "A pierdut tot" își încheia bătrâna povestea Mai mult nu se știa și nimeni nu reușise să-i citească jurnalul ce-l purta în buzunarul lat și adânc al paltonului Degetele îi erau pătate de cerneală tot timpul iar seara îl puteai urmări la fereastra casei scriind la lumina unei lămpi Prin geamul îmbâcsit prins într-un toc ce-i se scorojise vopseaua i se zărea silueta aplecată asuprea unei mese Ani de zile același film Bătrâna murise dar lacrimile sale nu au curs pentru ea Iar cei 28 de ani ai săi păreau întorși pe dos Iarna haină își intră în drepturi iar lampa nu-i era de ajuns să se încălzească Ultima respirație a zilei de 28 decembrie îi îngheță sufletul Pică cu capul într-o parte peste agendă Ochii i-au rămas ațintiți la poză ce o ținea de o viață pe masă În mână stânga ținea strâns stiloul iar pe dreaptă o ținea în dreptul rănii din care-i izvora sângele Știa de mult ce vrea să facă și nu vroia să mai amâne momentul cum a făcut-o până acum Lampa ardea la capul sau iar aburul din gură înceta să-i mai iasă. L-au găsit vecinii după trei zile, în ajun de anu nou Se obijnuise să-l vadă dormind uneori pe masă de la fereastră însă acum trecuse prea mult. Scrisurile sale au dezvăluit multe secrete celor curioși de soarta sa Zeci de cărți îngălbenite de timp scrise numai pentru ea, Sute de pagini lipite între ele cu lacrimi, Mii de dorințe,de regrete,de remușcări,de speranțe,de amintiri. "Mi-am iubit călăul cu chip de zâna" era titlul ultimei poezii pătate de sânge "Cândva a fost om".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate