Iarna e anotimpul cel mai potrivit pentru a face
disectie apei.
Fara cutite, sau pietre plate de confectionat broscute.
Doar o descompunere subtila, sa nu se prinda ca o
minimalizezi.
Si poti sa scrii si o carte postala pe tema asta,
daca esti finantat destul de bine cat sa intreprinzi
o cercetare.

Intru in desert, motorizat,
stapan pe caruta mea trasa de cei trei iezi,
toti faimosi, toti cu biografii stralucitoare,
precum soarele desenat cu creta colorata, rosie,
pe usa camarii dumitale, cititorule.

Cam strica la imagine sa ma pendulez cu ei, asa,
ziua in amiaza mare cat e desertul de lung, in vazul panoramelor nepasatoare,
eu latit pe capra, ei cu hamul in gura.
Initial, am vrut sa ii refuz,
dar m-au convins insistand pe motivul ca sunt mai salbatici decat par,
iar trasul la sanie e modelat in instinctul lor.
Primar, normal, ca de-atunci ii stiu.
Defapt, cel mijlociu era artistul, ceilalti doi il insoteau.

Am reusit sa conturam lupul.
Nu-l cautam
si ne sustrase de la discutia noastra privind
repunerea apei in toate drepturile.
Chiar si acela de a renunta la suprafata ei libera.
O gaselnita fizica
care mai mult incomoda cand venea vorba de betii zdravane.
Cel mare se gandise deja la o ordonanta de urgenta,
si urla cat il tinea gura,
amenintandu-ne cu cenzura si cu foametea indirecta,
cand,
mai mult reliefat decat lizibil, am reusit sa conturam lupul.

Umbla intepat de parca implanta ceapa,
sau poate sonda dupa indicii care sa-i sugereze drumul spre casa.
Cum muschii existenti subtiasera toata apa dimprejur,
directia frontala, inspre noi,
cu o mica aplatizare stanga datorata fetei morgana,
parea singura solutie.
Viabila. Potabila.

Griul de pe manseta se asorta demential cu forta lui de convingere,
din tata-n fiu fusese vanzator de cravate,
si chiar unele roluri din primele pagini ale ziarelor,
le obtinuse cu mult bun-gust.
Anexat la purtator.
Cu bratul plin de obiectele muncii inainta silentios.
Submarinaresc.
Parea bine conturat, cu toate detaliile in pozitie,
ceea ce ne-a facut sa-l abandonam pentru o clipa.

Pentru o clipa.
Pana cand, zdrobit de lipsa totala a arsitei,
"cum sa fie caldura iarna, chiar si in desert?",
iedul cel mic puse mana pe pusca cu luneta, si ochind relaxat,
intreba:

"Oare cata apa poti bea pana sa o faci sa se simta inutila?"