Ploua rastit
De parca se hârjoneste eternitatea
ÃŽn ochii nostri obositi
De praful imund si plin de insidii
Prin care sageteaza timpul,
Marele praznic al dragostei,
Târât de pacatele noastre
ÃŽntr-o lume tot mai grea,
Precum o toamna
ÃŽn care suveran lucesc clipele
ÃŽncarcate de ispite si candoare,
Captivate de nobletea
Celor mai frumoase nopti
De lânga noi...
Ploua in suflet
Cu partituri de destin,
Simt cum se cerne vesnicia lânga noi
Sa ne mai lase o noapte, doar una,
Cât o minune!