agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-18 | |
Luna
din eterna veșnicie din abisuri făra nume colo unde neființa n-are formă și nici nume, sub a Tatălui străjie s-a născut a noastră lume și deasupra-n univers printre nori de pază suri raze tainic se ivesc din misterul cerului ea, fecioara argintie izvorînd din infinit ea, din neagra veșnicie deapănă in lungi fășie raze reci prin nesfîrșit căci din liniștea ei rece talpa lumii-a cunoscut vieți și lumi ea le petrece neființe-i început și de atunci ea seculara luminează mări și dealuri sărutînd în orice seară patimi,doruri și-idealuri peste marginile lumii veacuri ea călăuzește mii de valuri le ridică în noianuri le-npletește codrii pleacă a lor tîmple cînd prin frunze tremurînd raze luminos pătrunde la izvoarele plîngînd gînditoare ea privește pe cărări înguste mici omenirea construiește mușuroaie de furnici și se uită, ia aminte prin ferestri și prin odăi gînditoare frunți carunte sau cu plete lungi bălăi și sub vraja-i ei tărie se întrupă nevăzut genii chinuite-a sorții sau tembeli cu creier scurt sub lumina argintie și tăcerea ce s`întinde alți durează pe hîrtie din nisip castele mîndre iar cînd stralucește plină, din adîncul negru iese, tot ce-i suflet i-o suspină sclavi a razelor măiestre cîte n-a vazut-a oare ea din spațiul infinit mume cată cu ardoare la copilul adormit cînd din ceața albăstrie demoni tulburi se ivesc ea î-și stinge`a ei făclie iar mișeii se trezesc și sub greu`întunecimii cînii urlă-nfiorați jafuri, mișelii și crime stau de mînă coți la coți iară ea sub nori ascunsă se-nfioară-asemenea cînd din-nalt se prabușește pălid pîlpîind o stea suflete nevinovate se înalță-atunci spre cer necuprinsur`le străbate și spre nemurire pier iar fecioara argintie varsă liniște de veci peste dealuri și cîmpie peste-a noastre strîmbi poteci
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate