agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-19 | | Te-am ridicat pe un altar mai sus chiar și de stele Iar visul de a fi de-apururi pare-a fi plecat de langă noi, Te vei scălda în aburii durerii ca-n lacrimile mele, Și nu vei ști nicicând plăcerea sau durerea de a fi în doi. Ce simple mi se par acum atătea lucruri care le-am pierdut Intre țărmurile-acestei vieti pe care-am vrut s-o prețuiesc, Dar ura sau iubirea, au fost nestăvilitele furtuni care-au trecut Lăsând în urma lor cărări pustii ce-n jurul unei lacrimi se rotesc. Aud cum frunzele șoptesc pentru a câta oară că viața-i efemeră, Nimic din ce-am visat în doi nu poate pe veci ca să ne-ajungă, Din ceasuri vechi și lacrimi ce-au făcut din tot ce-a fost o alta eră, E cineva acolo sus ce parcă se opune și din viața mea te-a lungă. Pe mine nu m-am prețuit jertfindu-mă mereu pe un altar de stele Când ți-am jurat că jumătatea sufletului meu ai să ajungi Și iata-ma acum, o simplă adiere ce rătăcesc plângând sub ele Visând cu ochi deschiși la ziua când în brațe-ai să mă strângi. Și încă aș mai vrea să-ți dau din lume toate de mine adunate Dar nu mai pun zălog nimic din toate ce am pus căci nu mai am, Te-aștept pe tine, tu să hotăraști de crezi că se mai poate, Să adunăm iubirea din cioburi de oglindă sau de geam. Și cât aici mai suntem deci, Incearcă misterul să-l dezlegi. florentina craciun fabyola ian.2009
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate