Ea este femeia din luptele
adolescenței
și din calea lactee a satului meu.

Este femeia cu picioare lungi,
pe care aveam voie
doar să le intuiesc
ca pe niște strigăte
ale morții în deșert.

Ea este femeia
cu zâmbetul disprețuitor,
care își întorcea privirea
de la mine
spre soldatul
venit în permisie.

Ea este femeia
soră cu gândul meu tainic,
de a-i ști cu precizie
celălalt zâmbet,
când mă va chema să o consolez,
după ce caporalul ei
își va pune arma pe spinare.