ÃŽNGERUL

Speranțe se-mplinesc neluate-n seamă
când degetele mângâind pereții
balanța se înclină a surpriză
și-apare ușa ce-ascundea trompeții.


Pistoane parcă se agită-n sferă
prin gaura cheii se zărește Sfântul
cu arcuri trase și nervuri, sub glugă;
o rimă scoate din neat cuvântul.


Și deseori îmi simt însoțitorul
retras într-o privire de copil
când rătăcesc pe stâncile de iarnă
iar ușa se deschide în April.