O idee e ascunsa într-un dulap
Si sta acolo de aproape un secol.
Cunună de ghimpi și de ace
Îi vine să o ia acum la trap.
Ea crede aiurea că-n lume are rol,
Și poate-n timp să facă ce-i place.

Călăul de o prinde așa de ușor
Precis o va pune pe goană.
Copilul îi va șopti la ureche
Să-l salveze,să-i dea ajutor.
Poetul, cum mereu are o toană,
O pune urgent,nervos ,la perete.

De fapt, ea are locul stabil,
Și își cunoaște precis și sensul.
Degeaba te rogi de ea-n zadar,
Þi se strâmbă corpul,ești umil.
Acolo rămâne,o apuca si plansul,
Nemulțumită de traiul ăsta amar.