agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-31 | | Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu
Ora douăsprezece.
Pe toată întinderea acestei străzi Acum suspendată într-o sinteză lunară, Incantațiile șoptitoare ale lunii Dizolvă planurile amintirii Cu toate legăturile ei limpezi, Cu toate diviziunile și preciziile ei. Și fiecare felinar sub care trec în drumul meu Pulsează ca o tobă resemnată, Iară prin spațiile întunecimii Miezul de noapte zgâlțâie amintirea Așa cum un nebun zgâlțâie o mușcată uscată. Unu și jumătate, Felinarul scuipând înecându-se, Felinarul mormăind, Felinarul spunând, „Privește la femeia aceea Cum șovăie înspre tine în lumina ușii Deschisă asupra ei ca un rânjet. Vezi, tivul rochiei îi e Și sfâșiat și pătat de nisip, Și vezi cum colțul ochiului I s-a strâmbat ca un ac răsucit”. Amintirea aruncă în sus înaltă și uscată O-adunătură de lucruri strâmbate, O creangă frântă undeva pe plajă Mâncată până la lemn, și lustruită Ca și cum lumea întreagă și-ar fi divulgat Taina scheletului, Þeapăn și alb. Un arc plesnit în curtea unei fabrici, Rugina agățându-se de forma părăsită de putere Dură, contorsionată, gata să plesnească. Două și jumătate, Felinarul spunând, „Observă cum pisica se chircește în rigolă, Și își strecoară limba afară Și devorează o bucată de unt rânced”. Tot astfel mâna copilului, în gest automat, S-a întins furișe și a strecurat în buzunar o jucărie care aluneca pe chei. Nu mai vedeam nimic altceva decât ochiul acelui copil. Am văzut ochi în stradă Cum încercau să spioneze prin obloane luminate, Și într-o după-amiază un crab într-o băltoacă, Un crab bătrân cu ochelari pe spinare, S-a încleștat de capătul bățului pe care eu i l-am întins. Trei și jumătate, Felinarul scuipând, Felinarul mormăind în întuneric. Felinarul fredonând, „Privește luna, La lune ne garde aucune rancune, Îți face semn dintr-un ochi fără putere, Și mai surâde în colțuri. Și netezește părul ierburilor. Luna și-a pierdut memoria, Și un vărsat de vânt decolorat îi cojește fața, Mâna ei răsucește un trandafir de hârtie, Care miroase a praf și a apă de colonie, E singură Cu toate mirosurile vechi nocturne Care-o străbat și i se încrucișează în cap”. Și vine o reminiscență A unor mușcate uscate, fără soare Și a prafului prin crăpături, Mireasma castanilor în străzi, Mirosurile femeiești în camerele oblonite, Și ale țigaretelor pe coridoare Mirosurile cocteilurilor în baruri. Felinarul spunând, „Ora patru, Uite numărul pe ușă. Amintire ! Ai cheia, Becul acesta slab își desface un inel pe scară. Urcă. Patu-i făcut ; periuța de dinți ți-atârnă pe perete, Lasă-ți pantofii la ușă, dormi, pregătește-te pentru viață”. Ultima răsucire a pumnalului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate