|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Camelia* poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Djamal Mahmoud [Djamal ]
2009-02-02
| |
Mama se trezește în fiecare zi
la oră fixă
foșnetul apei și sunetul pașilor
sunt muezinii care mă cheamă la plecăciune
îmi aduc aminte
de faraonii din sânii Cameliei
de nechezatul cailor acestora
în timpul înecului
îmi aduc aminte de copacul acela
de lângă pod
la umbra căruia lătram îmbrățișați
ca doi câini în călduri
iar mașinile pelerine se roteau
în jurul trupurilor noastre
în timp ce cădea peste noi
la intervale egale
câte o frunză moartă
acum nu se mai aude niciun sunet
probabil Mama își usucă tălpile umede
în liniște
iar Camelia
se foiește goală pe un cearceaf alb
undeva
pe malul Mării Roșii...
|
|
|
|