Întinde mâna și lasă-mă să-ți recunosc căldura.
e încă prezentă în amprentele degetelor mele de sticlă,
și-și taie din umbră eludând frigul din mine.
Închide ochii și caută-n obscuritatea de dincolo
lumini de care nu-ți mai amintești,
deși ele-ți stingeau respirațiile.
Nu rosti niciun sunet și șterge cu tăcerea
cuvintele pe care încă nu am învățat să le spun.
Sărută-mi buzele uscate de nisip
si lasă-mă să plec
tinându-mă de mână.