agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-12 | |
41 P
Străbat cu privirea paginile unei reviste mondene și decupez cu ochii femei împrejmuite de litere Pe una din pagini găsesc sânii unei femei ca doi munți uriași, mohorâți pe o altă pagină găsesc diferite nume de femei, fiecare așteptându-și strigarea numelui său prin cutele gândului îmi pătrunde o neliniște, fiindcă aștept cu fiecare secundă care trece să fiu chemat de o voce totul în mine nu e decât ochi atenți, așteptând cu fiecare pagină să văd ce urmează după alte câteva pagini, descopăr imaginea unei tinere care mă privește atentă și pare că-mi spune "Vino!" arătându-mi cu degetul o sticlă cu votcă. La subsolul paginii găsesc rubrica: "Cuvinte creative pentru sănătate și stare de bine." Deodată,îmi sună în urechi o voce cristalină: - Doriți să cumpărați și o altă revistă? Stau în fața calculatorului, două versuri străpung monitorul nu mă pot concentra, mă foiesc în scaun dând din mâini și din umeri nu mă pot concentra, aștept cu ardoare să îmi vină o idee mă gândesc la imaginea tinerei din poezia mea neterminată deodată, ochii ei cuprind întreg monitorul, moment în care gândul meu își aprinde semnalul primitor dau un clic și imaginea tinerei dispare, în locul ei apar două versuri monotone dau din nou clic și pe monitor îmi apare o întrebare: Vrei să fim prieteni? Dă un clik să ne vedem. Prietena mea ține în mână un porumbel pe care îl strânge la pieptul său ispititor pentru o clipă, am impresia că ei i-au crescut aripi și cioc aș vrea să fiu în locul porumbelului, să simt cum mă mângâie cu mâna ei fină curios este că pentru o clipă și ea și porumbelul par să fie aceeași ființă întind mâna să-i mângâi aripile și atunci îi aud glasul - Ce faci? De ce mă privești cu atâta atenție? S-a întâmplat ceva? Brusc, îmi dau seama că nu a fost decât o imagine și îi spun - Să nu zbori! Te rog să nu zbori! COPYRIGHT BY PETRE P. BUCINSCHI
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate