agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2563 .



cum ai intrat
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [George Vasilievici ]

2009-02-12  |     | 



Cum ai intrat, în camera micã, a apãrut
o salã mare ºi luminoasã.
s-au vãzut ºi oglinzile.
s-au vãzut ºi strãinii din ele.
pânã atunci mã mângâiasem singur pe faþã
sã îmi alung singurãtatea
dar nu eram o companie plãcutã
nici chiar pentru mine,
ºtii, ca atunci când eºti singur.

ºi nu eram singurul singur
din fosta cãmãruþã.
trezirea din beznã instigã.
m-am uitat lung ºi atent la fiecare dintre
cei ºapte oameni singuri
ºi am vãzut cã sunt singur.


m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uita la oamenii din oglinzi
m-am uitat la oameni ca-n oglinzi.

ger. minus o mie de grade.
m-am îmbrãcat gros.
aveam totul la mine.

dar golurile din care venea frigul
s-au umplut brusc cu lavã
ºi respiraþia ta ar fi putut incendia pereþii
ºi tot aºa ne-ar fi putut topi plãmânii
scãldându-i în rãcoare.

dar nu pentru asta venisei.

în opinia ta doar gestul mãrunt de a trece pragul
te adusese aici, hotãrârea negânditã
de a urca în continuare treptele
pasajului în loc sã rãmâi nemiºcatã acolo la mijlocul
adâncului, unde nu eºti nici îngropat
nici la marginea evenimentelor mãcar, ºi sã priveºti
în ochi manechinele din vitrinele galeriei comerciale.


senzaþiile se amplificã.
viitorul mi se justificã pe loc
prin speranþele din care miliarde
de flori complet colorate
izbucnesc surprinzãtor ºi tapeteazã
totul în jur pânã departe
unde nimic nu se vede.

m-am ridicat în picioare.
nu eram la prima tentativã
însã mereu dãdeam cu capul
de tavanul iadului
ºi pãsãrile moarte ce zburau
pe acolo mi se zdrobeau în cap
sau îmi intrau în ochi.

zborul subpãmântean îmi afecta
cum nu se poate mai grav vederea.
începusem sã mã suspectez de
întreruperea ei pe ascuns, când
nu eram de faþã.

cine altcineva îmi cunoºtea la fel de bine
ca mine harta chipului.
fusese mâna unui profesionist.

fusese mâna mea. m-am luat de urechi
ºi cu un gest puternic m-am
aruncat la picioarele tale
ca pe o frunzã normalã.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!