am pus borna
până la mine e sigur altă distanță ca de la pământ la steaua aia

credul apeși
crezi că-ți iese de data asta ori nu
invers de fapt de la pământ la cer
înapoi nu mai contează

citești ce ți se pare demn
ori:
crezarea e uneori ștevie bună de-o ciorbă
de-o pipotă de rață pe portocală
ca diminețile clasice cu gust de pâine prăjită
cafeaua

și

nu-mi iese din piele
toată ziua nu-mi iese din sinapse eu vreau să știi asta vreau
tu vrei să-ți fie cum e poate o cămașă lejeră - chiar nu de forță – frumsețe inventată corset
linștea aia de câine ud

scheaună
în somn

fiecare la loc
uită orice sublimă perfecțiune rutinată în care tu vezi
că amândoi am obosit fericiți subțiați peste muchii

și

nu atârnăm