Sunt din zbor sfârtecat

Mă lasă nodul pus în gât
fără sângele din față
de catarg agățat
când frânghia-mi ridică
trupul frânt de albatros
prins în vela unui iaht
mai aprig răsfirând
aripile-n spasmuri

Se scutură la tangaj
labe prin penaj în vânt
și-apoi rău put peste echipaj
rănind nările cu-a mea duhoare

Trupul meu e public
expus huiduielii

Printr-un nevrut
risc audio-nazal
zgâlțâi așteptarea
detonării de foc în aer
a tunurilor de corsari
când schije digitale
de la udele-mi labe
vor rupe din mustăți
vor risipi-n bucăți timpane
meninge și scalpuri cu păr
la toți ascultătorii
sau adulmecătorii
scuipând dinții nerăbdării
ce și-or vedea ochită
carnea lor de hoți
mirosind ca flinta
ce-mi provoacă greața

Nu mă dezmeticesc
tot într-un coșmar
ci las câinii suri
apoi pe frații corbi
să-mi jumulească
măruntaiele
să-mi roadă
hlamida albă
să mă incendieze
în colți și-n plisc
de parc-aș fi prins
nu în cârligul
gurii viclene
ci-n laț longitudinal
pe-un meridian sărac
poate chiar în țara mea

Stau detunat la auz
săltând călcat pe punte
iar ciopârțit în văzduh
afundat în adânc
luat pe sus de rachetele
sol-sol ce se-aud…
tot câr-câr-câr
tot mâr-mâr-mâr
tot ham-ham-ham
și mai delirez că trăiesc

Nu mi s-a dat
să fiu apă vie ci
ca dintr-o albie seacă
dobitoacele-mi sfâșie
degajarea infectului
suflu otrăvit din hoit
cu niște nări
ce sorb prin cioc și bot
alte-nsângerate picături
din tavanul infinit bleu –
picăturile alungindu-mi
și mie ghiara moartă
după cei care aduc mult
cu șobolanii ce vor arde
în chinuri gastrice și ei
de la otrava carnală
chițăind lătrat
din piepturile lor
în final bombardate
de horcăitul înecării
pasivi ca și mine
de-atâta așteptat
ca să se termine