Eu nu sunt altceva
decât o pată fără sens în istoria orogenezelor.
Pe când zenitul devenea nadir,
eu nu eram decât un șist cristalin
căzut de pe munte în apa infinitului.

Eu încerc să fiu un Dumnezeu al cuvântului…
eu aș vrea să îmi rup unghia
scriind cu șistul cristalin umed
pe foi dictando de liceu.

Eu nu am văzut idei,
eu dorm pe idei și țin ideile una peste alta
în pat. Eu ritmicizez cu violet hârtia alba
și desenez metafizica pe asfalt prin mâna unui inger.

Eu sunt însă o umbră pe pânza vremii
și semăn cu o ancoră a Titanicului și
Vreau să nimicesc ploaia de ape ce stă deasupra mea,

Pentru că eu
vreau să fiu un Dumnezeu al cuvântului meu.