agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-16 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Când va veni oare multașteptatul hotar
și-acele lucruri pe care de-atâta timp le râvnim? vara cântau broaștele sus undeva pe Neue Kantstrasse noaptea târziu și noi adormeam pe bănci de piatră palizi ca luna și porneam înapoi spre bănuite și melancolice jungle sau goi ne scăldam la Havel aprinzând focuri pe plajă în cinstea unor zei necunoscuți căci zeii pe care-i cunoșteam muriră cu toții (noi înșine am ucis câțiva dintre ei) iar cei ce se nasc au de pe-acum miros de cadavru. Veni și toamna iat-o pe nesimțite așezându-se printre noi și răpindu-ne orice iluzie. Fum de putregai întuneric și ceață prin care farurile mașinilor ne caută mereu - urlet de fiare reci, de fiare trucate, zgomot negru de parcă toate lucrurile s-ar învârti-n jurul lor sau în jurul nostru sau răsucindu-se singure și-ar tripla capul. La ce bun această mișcare această nebunie în cerc această încleștare? Preoții noștri spun că suntem fericiți, alții ne plâng deși privesc lacom spre bogățiile noastre - dar toate acestea nu sunt decât gunoi verbal de imprimat pe epiderma de hârtie a veacului. Noi așteptăm cu toate că singuri nu mai știm ce. Pe poduri suspendate stăm scuipând în apă propria noastră imagine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate