Două bucăți de necunoscut
stau împreună pe un colț de trotuar
împart tăcerea în două.

Într-un oraș gri, într-o lume monotonă
în care nici răsăritul, nici măcar apusul,
nu mai seamănă speranță.

Fiecare așteaptă un semn,
o rază de soare înghețată într-un colț de privire
și speră că un gând, o fărâmă de cuvânt
își va lua avânt
de la celalalt și va pleca în călătorie.

apoi urmează liniștea

Mașinile trec de zor
îi stropesc pe cei doi
așa că, după trei picături de tristețe*
ei nu se mai deosebesc.

Sunt uniți în aceeași pată de noroi.

*Trei picături de tristețe spun
pentru că timpul nu există aici
această masură o poate simți
numai cel ce a așteptat în zadar fericirea.