Tăcerea

Sufletele lor strigă la mine
Din văile de aur și lumină,
Din lumea cea de dincolo de tină
Tăcerea ce a fost cândva, acum nu mai e.

Tăcerea ce a fost cândva, demult s-a dus
Nici greierii nu îi mai pot distinge bine
Iar al lor cânt e unicul refren
În noaptea cea fără de lună.

Din alte lumi al lor mesaj mă caută, m-ajunge
De-n mine inima în mii de părți se frânge
Tăcerea altor vremuri efemere
S-a prefăcut în pulbere și praf de stele.

Și prin al morții văl întunecat
Îmi șoptesc de ce-au plecat –
A fost destinul lor, din ceruri aranjat
Ce nimeni nu putea să-l mai întoarcă.

Ascult tăcut, în mine suspinând,
Cum vântul curge printre ramuri
Și simt că-n alte vremi eu m-am întors,
Tăcerea să o caut...