agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-05 | |
Se unduiește depărtarea
Dansând în valuri de căldură. Secat e șipotul de apă Sub apriga arsură. Rămase-s toate-n amorțire. Sudoarea-i semnul că exiști. E setea unica dorință. Te miri că mai reziști. Aleargă clipele spre umbra Pe care-o va aduce seara. Te doare azi căldura verii, Ca peste rană pusă sarea. Întâi, o boare ne-nsemnată Te mângâie fără efect. În mijloc de cuptor încins E singurul defect. Pe nesimtite strălucirea, Se colorează-n cenușiu, Iar vântu - ncepe a mătura, Pământul stacojiu. O pâclă fină prinde-apoi În vălu-i tot ce mișcă. O simți în dinți scrâșnind discret, De față-apoi te pișcă. Nu poți să crezi c-a devenit Un fapt concret furtuna. Se mișcă toate-n jurul tău, Iar totul e tot-una. Vârtej de praf amețitor Apucă-n horă totul. Se-aude tunetul mugind. Vibrează orizontul. Se simte-n jur miros de ploi Cum n-au fost niciodată. Se vede-n cer cu capu-n jos Necunoscută hartă. Îți pare totul ireal, Din ceea ce se-ntâmplă. Aleargă toate spre-adăpost, Când tunetul cuvântă. Se pregătește-n nori potop, Ard blițuri zgomotoase, Va fi spectacol cum n-a fost, Pe teme răcoroase Și-ncepe Doamne, uragan, Venit din depărtare. Zăpada iernilor căzând Peste căldura mare. Se schimbă totul simultan. Natura se transformă. Răcoarea ploilor din cer Dă pulsul la reformă. Coboară gheața răpăind, În valuri verticale. Peste pământul însetat Pâraie nasc în vale. Gem scurt copacii-ncovoiați, Din frunze-și spun surpriza. Se-nalță abur împrejur. Impactul naște briza. Se pleacă totul vinovat, Sub ploaia ca pedeapsa. La casele de peste drum Se zbate-n toc fereastra. Și cade, cade ne-ncetat, De crezi că e sfârșitul. Apa-i decor predominant, Sublimul și cumplitul. Dar încetează dintr-odat Așa cum a-nceput. E clar și rece în văzduh. Urgia? A trecut! Ieșind încet din adăpost, Uimit de-așa schimbare, A gâzelor pașnic popor, În jur discret apare. Raze de soare se-mpletesc În roua de pe frunze. Poteci pe arbori regăsesc, Furnicile confuze Ceață se-nalță din pământ, Flori își usucă fața, Păienjeni umblă agitați Să-și recompună ața. Triluri diverse păsări scot, Frunzișul reînvie, Străbat săgeți de peste tot. Sub ape e câmpie. Departe, ca o amintire, E tunetul șoptit. E cerul din cristal croit, Când toate-și vin în fire. Iulie 1997
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate