agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-23 | | Cic-o dată într-o curte, Trăiau animale multe. Măgar, bou, cîine, pisică, Capre, porc și o vițică. Toate erau mulțumite, Fiind foarte fericite. Uneori se mai jucau , Alte ori mai discutau, Pînă într-o seară cînd, Dulăul cu greu oftînd, O rugă pe pisicuță Amica lui cea drăguță Să păstreze un secret: Cum că el dulău discret L-a văzut pe măgăruș, Cînd ignind el la urcuș, De un ciot s-ampiedicat, Și copita el și-a spart. Ea aflînd această veste, Ca și gîndul din poveste, Drept la porc s-a prezentat. Și cu-n aer revoltat, Îi spuse pe mieunate, Cum că a văzut calvarul, Prin care-a trecut măgarul, Cînd icnind el la urcuș, Bietul de el măgăruș, De-o liană s-agățat, Și rău s-a accidentat! Cu piciorul fracturat, Este tare supărat! Apoi , tare-l mai rugă, Ãst secret să nu-l spună. Că s-ar supăra măgarul, Și mult i-ar spori necazul. Porcul promise firește: Cum să spun ? Doamne ferește! Și-nțeleși fiind acum, Pisica-și văzu de drum. Porcul însă plin de el, Se duse ca un mișel, Drept la boul din ogradă, Ce păștea fără de treabă. Și îi spuse guițînd, Ce-a văzut el atunci cînd, Măgărușul chiar în curte, Purtănd greutăți mai multe, De poartă s-ampiedicat, Și rău s-a mai vătămat. Capul, coasta și piciorul Îi sunt praf, și... să dea Domnul Să-și revină ! Dar el crede, Că s-a stins..Așa se vede . Și-l rugă cu glas duios, Să fie mai secretos, Nimănui să nu mai spună, C-astă veste nu-i o glumă. Boul mare și sfătos, Îi promise cam bățos, Că secretu-i ferecat, Și că el, ca și bărbat, Nu umblă c-o minciunică, Că de domnul îi e frică. Și-i mai zise rumegînd Porcușorului , oftînd: -Dute frate , mergi în pace, Cu secretu-ți n-am ce face, Ba chiar tare rău îmi pare, Că de-acum a mea salvare, Mi se spulberă cu el , Bunul frate măgărel . Porcul plecă mulțumit Iarăși boul amețit, Începu ca să bocească, Toată curtea s-o trezească, Astfel că, cu mic cu mare, Știau vestea... fiecare. Și-ncepură toți deodată, Supărați pe astă faptă, Să îl plîngă pe măgar, Bunul lor colocatar, Ce , la cer s-a ridicat, Cînd din viață a plecat. Auzind stăpînul lor, Ãst vacarm așa sonor, Venii fuga c-o nuia , Și le plezni cum știa. Astfel că suflarea toată, Se retrase supărată, La loc sigur în culcuș, Uitîndu-l pe măgăruș. MORALA: Un secret dacă îl ai , Nimănui să nu îl dai ! C-adevărul ce îl spui, Se dezvoltă și din pui, Devine mai monstruos, Mai urît și mai hidos. Și să nu mai uiți vreodată, „Cum e plata, așa-i răsplata”.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate