agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-26 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Să întârzii în aroma acestei zile de munte,
Cu soarele care e în bobul de rouă ca-n strugure glucoza, Cu aerul ca o rochie albastră în vitrina poienei; La veverițele ca niște ulcioare pline de vinul roșcat al frunzei. Și cerul capătă tonuri mai adânci prin boarea udă, În pârâu e-un cântec potolit cum îl auzi în scoică. Prin gene deapănă teii un borangic subțire, Și malul îmi sfâșie carnea, sărută clopotul apei, Cu pasul ca un arcuș pe struna potecii înfiorate Cu un nume copiat pe inimă prin indigoul dimineții. De-aici apleacă-ți bustul peste fântâna orei Și vezi cum prin pupilă ca printr-o sală de arme trece visul Cu mâini nocturne atinge un suvenir, în armură, Ca o floare timpurie respirația se închină în alveolă. Și e o gară în ceață cu un chiot, cu o plecare, E un cătun ca un obraz după o perdea de plante. Și sângele răsunător al macilor țâșnește în viteză Prin cearcănele de cărbune de sub pleoapa tunelului, Lăsând în urmă cimitirul ca o carte uitată-n câmp Cu fețele palide ale vocilor sub coiful coborât al furtunii. Dar la subțioara pământului găsește aripa izvorului Și un metal răspunde sub deget ca o cocardă. O amforă cu aur din adânc aduce fruntea grâului Un diamant răzbate prin noaptea din criptogame Sub lespezi găsești cupa dorită pur de spirit În penele de păun ale fluviilor se bucură privirea Se desface cu turmele gălbui ale undelor în oceane Topește în flacăra somnului giuvaerii de stele Și-n os trezește viața ca-n scorbură un paing. Treci mai departe-n jertfa copacilor pe colină, Primește ca o ofrandă crepusculul în cenușă, În vreme ce actorii se îmbracă în costume uitate Cu gesturile în umbră pe-o scenă a amintirii, Cu-nmlădieri prin ceață cu-o suferință-ncercată, Dispar treptat cu balul culorilor în întunecare. Numai singurătatea ca o mireasmă se desface din ferigă. Umple odăile văzduhului cu-o tremurare de făclie, Și drumul prin buruieni duce înspre odihnă Ce ziua ucisă ca o pasăre în tolba de vânătoare, Și-n cântec cu corabia pădurii în naufragiu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate