agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1345 .



Eu si tu
poezie [ ]
1

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [hirja_bogdan ]

2009-03-28  |     | 



Eu si tu, doua fiinte care-mpreuna dau viata,
care impreuna vom scrie o noua istorie,
in cartea plina de praf a vietii,
istorie ce fata de altele nu se va sterge,
va ramane vesnic.

Eu si tu, doar eu si cu tine am fost la inceput,
goi, albi la suflet, plini de mirosul placut al nemuririi,
curatia noastra stralucea in universul nou nascut,
cand el, creatorul, trimisa-ne porunca prin soare,
sa dam viata lumii, iar lumii un sens,
un sens fara lacrimi, razboi si dureri,
culori, miresme albe de flori, fara noroi,
o lume a viselor, nascuta din vis.

Iar noi, noi necioplitii,
condusi de dorinta de a fi ca si el,
sa stim tot ce misca, stapani peste mari,
am dat viata raului, iar binelui foc,
iar plini de rusine ca eram goi,
ne-am ascuns printre haine pline de noroi.
Si astfel ne-am atras pe vecie blestem,
ca viata sa ne fie un vis urat,
un izvor de lacrimi, de chin, de dureri,
doar eu si cu tine, noi doi, necioplitii...

Eu si tu,
doua fiinte ce s-au prins in mreaja iubirii,
descoperind din nou iubirea ratacita printre munti si ape,
acum renascuta in bratele tale.
Descoperind alinarea in cuvintele tale ametitoare,
iar sensul in viata in ochi-ti plini de speranta,
zburand printre nori, ajungand la stele,
daruindu-ti luna si-o coloana din ele.

Eu si tu,
traim, respiram si visam,
suferim, plangem, blestemam si ne-mpiedicam,
dar plini de curaj, privim inainte,
si trecem prin toate, avandu-ne alaturi;
pana cand moartea, careia noi i-am dat viata,
ma va desparti de tine, drept rasplata,
pentru ca apoi...sa traim iubirea,
intr-o lume a noastra, a nemuririi,
doar eu si cu tine.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!