agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-30 | |
....................................................................................
Ca o pedeapsă ne-a-nsoțit căldura de amiază, Pân-la pădurea de pe deal, unde nici pic de rază Nu mai cădea pe trupuri mici și-n ochi închiși cu sila. Răcoarea umbrei ne-oblojea. Trimise Domnul mila. Sub noi căruța se văita, gemea la cotitură. Și scârțâia sub roata grea pietrișul. Ce căldură !!. Nu glăsuiam niciun cuvânt, n-aveam nici-o dorință Din cele ce ar fi avut pe drum orice ființă. N-am fi dorit ca prin popas să-ntârziem sosirea La țară, la zăvoi, la iaz, la jocul cu " chitirea. " Dar de vre-un șipot întâlneam, oprea căruța unchiul, S-adape caii și pe noi, iar lui să-i treacă junghiul. La deal, ce-i drept, toți coboram să scadă-ncărcătura Și-n ritm de roți ce-abia suiau, băteam și noi măsura. Cu mâini ce truda n-o știau, prinși de-osia căruții, Încurajam și ajutam la pas de deal căluții... Cu ciudă soarele-asfințea. Pleca la altă lume. Răcoarea cuibărită-n văi, se ridica pe culme. Între pământ și cer suflau, păliri de adiere, Stejarii mari, întunecați, păreau plini de mistere. Privind la drumul ce fugea-napoi sub roți zorite, Imaginea broda cu spor, noi basme nerostite. La-ncrucișări de drum părea că ne pândește-o fiară Și-n gând spuneam: " De demon rău, ne apără Fecioară. " Pe ici, pe colo, apăreau făclii ca în poveste. Lumina zilei stinsă lin, trecuse peste creste. Când pentru cei din sat sosea sorocul de culcare, Acelaș scârțâit din zori, se-oprea la poarta mare. Toți cuibariți în fânul cald, chirciți de nemișcare, Trăpașii obosiți de drum, flămânzi, plini de sudoare, Cu nerăbdare așteptam ca poarta s-o deschidă Mătușa-Ioana și cu drag la piept să ne cuprindă. ....................................................................................... Curând, tăcerea amorți în noapte-a zilei întâmplare. Din nou a șters timpul un rând, trecut în calendare. Ușor din pleoape mai clipeam....trecurăm în visare.... Pe vatră sta un jar nestins, privind pe fiecare.... ...............
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate