agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-30 | |
mă împrietenisem cu un pitic transparent (cred că era de cristal dar nu mă prea pricep)
era vesel, atent și nu avea mamă îl suspectam de lipsă de sentimente îi spuneam tu nu ai sentimente dacă nu ai inimă în tine nu se vede nici o inimă ești numai cristal el era atent nu avea mamă doar tată dar cred că-l supăram când îi vorbeam așa, pentru că inima lui de cristal începea să bată atât de tare încât puteai s-o vezi dacă te uitai atent, fără să clipești ta-su cânta la pian fără să-l fi învățat cineva cânta așa, de la sine sau de la altcineva, de deasupra, nici el nu știa prea bine după ce termina de cântat se jucau îl alinta piticul fericirii și norocului suprem într-o zi a cântat cu un contrabasist bătrân cam pitoresc și cam necomunist la sfârșit bătrânul s-a ridicat l-a bătut pe umăr și i-a zâmbit înțelegător de-atunci nu i-a mai auzit nimeni am încercat să mă împrietenesc cu tatăl piticului n-am reușit eram cutii de rezonanță unul pentru altul se pare că ascultam aceeași muzică într-o vreme se răcise (fără să moară) apoi am renunțat la muzica aceea îmi doream să-l aud pe el să aud ce auzeați și voi dar l-am auzit rar tot mai rar îmi spunea să vin să fac parte din grup eu nu doream să fac parte din grupuri nici el nu dorea dar totuși făcea apoi a mai murit un pic (fără să moară) aceasta este povestea piticului de cristal piticul fericirii și norocului suprem uneori mă mai vizitează îmbrăcat în costumaș roșu sau albastru se așează într-un loc al lui eu îi spun nu mai sta acolo că îmi stai în cap se ridică, mă privește preț de-o țigară și pleacă ultima oară părea foarte bătrân aproape că nu se mai vedea prin el ai fi putut crede că are inimă și sentimente nu știam că e ultima oară dar el știa, a așteptat să-i spun să nu mai stea acolo, că îmi stă în cap s-a ridicat, m-a privit preț de-o țigară mi s-a băgat în suflet și a murit (de-a binelea) atunci am hotărât să mă ridic să te privesc drept în ochi și să îți spun: normal că te iubesc cum piticii mei să nu te iubesc? te iubesc de mă cac pe mine *** între timp autorul a făcut doi pitici de carne și oase cu inimă și sentimente
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate