agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 490 .




poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [troianus ]

2009-04-02  |     | 



Esență

Pe drumul conștiinței, pe aripi cu avânt,
Gandesc la soarta lumii, l-al sorții mele gând,
Ce e purtat cu timpul pe-al mării aspru val,
Căci stă ascuns in mine al vieții ideal.
...........................................

Zidim din praf castele, din stea facem o culme
Și peste toate-acestea sta azi o noua lume.
Pe-al cărților tezaur zâmbind te-așteapt-un nume
Ce nu ti-l dă nici viața și nimeni nu ți-l spune.
Din tot eterul lipsei, din lipsă de eter,
Vorbești in vis cu Dânsul! Ce vrea să fie El?
Ei, asta-i întrebarea ce mistuie un Om,
Ce-l schimba intr-o viață și-l face Supraom!
Purtat de rațiune, de-al stelelor mișcări,
El vede spațiul timpul, ca doua cuvântari.
Cu chii lui cei ageri cuprinde Universul
Și tot ceea ce mișcă i-e astăzi interesul.
Iar spațiul nemurii e totul numai timp,
Căci pe firida lumii stau astăzi și ma plimb.

Pe două mari temeiuri al lumii infinit
Ne poarta azi pe brațe: Nadir si cu Zenit.

Din abisul speranței speram în nemurire
Și din Zenitul vieții ne naștem mântuire;
Căci toți purtam cu slavă pecetea nestemată
A Omului cel liber, purtat de judecată.

Cândva eram nimicul, azi suntem rațiune.
Și-am fost cândva salbatii- azi suntem națiune.

Dar ce a fost atnci, ce rază-ndepărtată
Ne-a luminat sorgintea și-i spunem astăzi Tată?
E-acela care veșnic sub măști universale
Prin creiere alearga și toate-s ale Sale.
..........................................

Nu știm ce e, nu știm de unde vine și ce are;
Nu știm nimic -El stie! E moarte-, i ruinare?
E viață, e scânteie, e abis, e scăpare?
Nu s-a gasit vreun geniu să-i dea o rezolvare.
El este tot, și totuși nu se vede-n lume,
Nu e nimic, și totuși pe mari există spume...
De-ar incăpea întregul în tot nimicul lumii
Și marea de-ar fi astăzi doar rămășița spumii,
Ce-ar însemna o viață în timpul fără margini?
Ar fi un plus cu minus și totuși fără sarcini.
Dar Omul? Acest ecou din văi fără de sunet...
Nu e nimic.. e-adevărat! Visul ce îl punem
La capătul de gânduri, i-al minții paravan:
Trăim o clipă-n lume și-apoi plecăm în van...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!