agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-04 | |
Suflarea mai alintă glasul
Acelui om ce a trăit Dar încă șcheopătat e pasul Pentru că totuși am iubit... Îmi vine greu s-o dau uitarii Să spun: "atît din tot ce-a fost" Rămîn deci prada disperării Și a iubirii fără rost! Nu știu de mai ții minte azi Sau de a fost ceva plăcut Cînd din picioare-aveai să cazi Iar eu de brațe te-am ținut Acum scriu fără să gîndesc Deoarece mii foarte trist Tu ești un dar Dumnezeesc Dar pentru mine chiar te-ai stins. Mă doare tot ce spun acum Mă doare-n sufletul meu crud De ce-am ajuns pe acest drum? Unde ramîn gol ca un nud... Vreau să-ți aduc aminte tot Să-ți dau exmple mai concrete Doar că de rimă mai țin cont Că ți-aș vorbi-o pe-ndelete... Mi-aduc aminte acel moment Cînd prima oara am ieșit Cînd am cercat ca să-ți arăt Iubirea mare ce o simt; Tu n-ai dorit să mergi atunci Crezînd că ceru-am să-ți arăt Dar eu aprinsem bîrne lungi Cu numele ce-l port în piept. Tu te-ai mirat atunci, eu știu "De unde vin așa idei?" Să-ți spun acum e prea tîrziu Mai țin doar mîna pe condei. Te miri probabil de ce scriu Sau poate chiar acum te rizi Dar eu iți spun, nu mai sînt viu În mreja-n care-ncet mă prinzi… A fost frumos sau poate nu Dar pentru mine-a fost un vis În care iar eu am pierdut Sperînd din nou spre un abis… Acum traiești și nu-ți dai seama Că poate chiar ți mai greșești Însă să știi e de cînd lumea Să fii iubit și să iubești… Îar cel ce nu-ți oferă asta La tot ce tu i-ai oferit O să regrete poate fapta Și-l va iubi dar va fi mit… Va fi tirziu cînd ea va vrea Să capete tot înapoi Învața asta draga mea Nu căuta prinț între oi Poate și sună crud ce spun Poate și simți că cu rău vine însă eu nu am scop meschin de-a pune piedici către tine A prețui înseamnă tot Și prețul vine de la sine În viața cîinele-are bot Iar omul cap care îl ține. Și se primește diferența Unu-i deștept și altul prost Nu-i vorba însa de candența Cu care eu nu ți-am dat rost. E vorba însa că de bine Omul mai caută frumos Și se primește că îi vine, Dar pîn’ la urmă e tot os. Adică-aș vrea să înțelegi Că cît de mult n-ai căuta Mai bun nicicînd n-ai să culegi Decît acel ce-i viața ta Acel ce te iubește mult Acel ce nu ezit-a-spune Iubirea mea în veci vei fi Și-n suflet veșnic vei ramîne…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate