Unde să las al meu testament,
Să pui în el tot ce am strâns,
Zile senine și-un jurământ,
Cerut de iubirea ce m-a pătruns.

Sucitele zile le-oi da pierdute,
Nimeni de ele să nu mai știe,
Le-oi lua cu mine, le fac tăcute,
S-or pierde ca viața, un foc de paie.

Pe cele frumoase am să le-mbrac,
Cu bună știință în haine scumpe,
Stăpânelor mele, acuma vrăji le fac,
Frumosul din mine să-l bea din cupe.

Am să mai las dureri divine,
Lacrimi de fericire, scumpe, pline.