Mai știi...

Ce mult e de atunci din șaizeci și șapte.
Eram la Peleș in fața la făntăni,
Erai intr-o pelerina roșie frumoasă,
O poza a ramas ca amintiri.
Apoi la cota o mie patru sute,
Ne-am pozat cu un câine ciobănesc german,
La Varful cu Dor al tau nume ,
L-am crestat intr-un bolovan.
Tu din Constanta eu din Maramures,
Bucegii un pic atunci ne-au unit,
Eram copii ,era o alta lume.
Poate vreodata ne vom reîntîlni.